<<Cauzele venirii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume sunt acestea:
1. Dragostea Lui față de neamul omenesc: „Căci așa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât și pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ” (Ioan 3, 16).
2. Aducerea din nou a omului căzut la vrednicia chipului și asemănării cu Dumnezeu, cum cântă și Sfânta Biserică: „Pe cel căzut pentru neascultare, care era după chipul lui Dumnezeu și care s- a făcut cu totul întru stricăciune, căzând din cea mai bună viață dumnezeiască, iarăși îl înnoiește înțeleptul Ziditor” (Canonul I, pesna I, la Nașterea Domnului).
3. Mântuirea sufletelor omenești: „N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să mântuiască lumea prin El” (Ioan 3, 17).
Și astfel, noi, urmând și ținând seama de scopurile Răscumpărătorului nostru Iisus Hristos, trebuie să îndreptăm cursul vieții noastre după dumnezeiasca Lui învățătură, ca prin aceasta să dobândim toate acele bunuri pentru care El a venit, dimpreună cu mântuirea sufletelor noastre.>>
(Sfântul Serafim de Sarov, Scopul vieții creștine, Tiparită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Calinic, Episcopul Argeșului, Consilier editorial: preot Nicolae Tănase, Ediție îngrijită de: Preot Simeon Adrian, Editura „Pelerinul Iași”, 1997, pag. 75-76)
|