stiu irina4m ca nu esti singura care imi pune asemenea intrebare. sunt cu sotul meu de aproape 12 ani. ne-am unit intr-un moment de mare restriste pentru mine. eram singura abia despartita de primul sot si cu un copil de doi ani in brate. m-a ajutat enorm de mult.am fost alaturi unul de celalalt la bine si la greu. m-a ajutat de mi-am luat si o garsoniera. si am hotarat sa ne casatorim eu luandu-mi angajament in sinea mea in fata lui dumnezeu sa am grija de el la batranete (el fiind cu 26 de ani mai mare ca mine)l-am iubit enorm si acum il mai iubesc dar nu ca pana acum (dupa avortul facut nu este de mirare), simt pt el mila si compasiune. ce sa fac? sa il parasesc? preotul nu a fost de acord cand i-am spus. incerc sa nu mai caut vinovati in cei de langa mine ci doar in mine si in faptele mele. ma rog mult pentru el si sper sa fie bine desi imi este foarte greu sa trec peste faptul ca un om care pretinde ca te iubeste te poate ameninta ca te omoara daca faci un copil.dar dumnezeu este singurul care judeca. eu nu pot decat sa ma rog pentru el si sa il rog pe dumnezeu sa puna baze noi casniciei noastre . el nu prea este dispus sa mearga alaturi de mine in frica de dumnezeu.in caz contrar probabil ca ne vom desparti pentru ca eu nu sunt dispusa sa mai fac nici un compromis. vreau sa ma las si sa fac voia lui dumnezeu . de aceea imi este foarte greu sa reiau relatiile intime cu el pentru ca nu vreau sa se mai repete istoria cu sarcina si nu sunt dispusa sa folosesc nici o metoda de contraceptie. medicul mi-a recomandat sa merg pe 16 decembrie sa imi monteze sterilet. dat fiind efectul lui avortiv nici nu ma gandesc. calendarul nu il pot tine pentru ca nu am ciclu regulat. asa ca nu ramane decat prezervativul. din toate relele o iau cred pe cea mai putin rea. ca nu vad alta iesire. si asa cred ca isi va gasi multumirea pe aceasta tema in alta parte . imi pare rau ca il imping la adulter dar el asta este si eu nu sunt egoista dar nu vreau sa mai aleg intre el si dumnezeu.oricum cred ca ti-am spus in cateva cuvinte motivele pentru care accept aceasta casnicie. o iau ca pe un canon. sunt deja la a doua si imi ajunge. iti multumesc irina pentru gandurile tale si daca ami ai sfaturi le accept cu placere.
|