Numele lui din lume a fost Pavel Ivanovici Plexancov.(...) A fost cazac de origine.
A studiat la Școala Militară și a devenit ofițer superior în armata țarului. Printre îndatoririle lui se numărau și acestea: organizarea de recepții, de baluri, festivale muzicale, jocuri de cărți și altele. Dar toate acestea îl oboseau sufletește.

În timp ce trăia în această stare, s-a întâmplat să meargă odată la o Sfântă Liturghie pe care o săvârșea Sfântul Ioan de Kronștadt. Cum stătea și se ruga în biserică, Sfântul Ioan, imediat după sfinșirea Cinsitelor Daruri, a ieșit prin ușile împărătești, s-a îndreptat către tânărul ofițer, s-a aplecat înaintea lui, i-a sărutat mâna, apoi s-a întors în altar. Mulți, care știau darul proorocesc al fântului, au început să spună: „Tânărul acesta va deveni cleric”. Discuțiile acestea l-au făcut pe Pavel să se supere, căci atunci nici nu voia să audă de așa ceva. Și totuși a devenit nu un cleric simplu, ci ieromonah și apoi stareț al vestite mânăstiri din pustia Optina a Rusiei.

Odată s-a îmbolnăvit de plămâni. Starea lui se înrăutățise atât de mult , încât era în primejdie să moară. O servitoare era mereu lângă el. La un moment dat a rugat-o să-i citească un fragment din Sfânta Evanghelie. În timp ce aceea citea și el asculta cu credință, a văzut că se deschide cerul și că din el coboară o lumină lină. A simțit că sufletul său s-a umplut de bucurie și de lumină dumnezeiască, după care a auzit o voce care i-a spus: „Să mergi la Optina!”.

Și într-adevăr, cînd s-a făcut bine, a mers acolo. Starețul Avrosie l-a primit, dar nu l-a făcut monah, ci i-a dat un canon, zicându-i: „Să mergi și în trei luni să-ți închei toate treburile tale. Nici o zi mai mult. Ascultarea este viață; neascultarea, moarte”.
Atunci toată lumea s-a năpustit asupra lui. I-au adus bani, i-au oferit posturi mai mari, i-au adus o fată minunată pentru a o lua de soție, se purtau cu el cu dragoste și făceau tot felul de presiuni ca să-i schimbe părerea și să nu-și „piardă viața”.
Numai mama lui - ofemeie sfântă - s-a bucurat.
Pavel Plexancov a rămas neînduplecat. Și-a aranjat toate treburile și obligațiile și, în zia când s-a împlinit sorocul pe care i-l fixase starețul Amvrosie, a ajuns la Optina, ca să rămână acolo pentru totdeauna. Dar pe starețul Amvrosie nu l-a mai găsit în viață.
Noul egumen, arhimandritul anatolie, l-a rânduit ucenic la starețul Nectarie, care a fost povățuitorul lui în viața duhovnicească și în preoție.