Odată a venit la mine (la mărturisire) un schimonah și mi-a spus:
- Părinte, am ajuns la deznădejde. Nu văd în mine nici o schimbare spre mai bine. Și am mai luat pe deasupra și marea schimă îngerească. Și știu că domnul va cerceta cu de-amănuntul care a fost cu adevărat monah și care a fost numai un purtător de schimă. Cum să mă îndrept? Cum să mor păcatului? Îmi simt toată slăbiciunea.
- Ai dreptate, i-am spus. Am dat „faliment” cu totul. Dacă Domnul ne va judeca după lucrurile noastre, ne vom pierde în vecii vecilor, deoarece nu avem nimic să-i aducem.
-Mai este oare vreo nădejde de mântuire?
-Sigur că este. Rostește cât poți de des rugăciunea și le lasă pe toate în mâinile lui Dumnezeu.
-Dar care este folosul rugăciunii, dacă nu participă la ea și mintea și inima?
-Un folos uriaș. Se știe că rugăciunea are mai multe trepte. De la rostirea simplă a cuvintelor rugăciunii până la rugăciunea făcătoare de minuni. Și chiar de ne-am afla pe treapta cea mai de jos a rugăciunii, dar și atunci ea ne este foarte folositoare și mântuitoare. Uneltirile vrăjmașului nostru se depărtează de la omul care rostește rugăciunea. Iar unul ca acesta cu siguranță se va mântui.
-Am înviat, a strigat schimonahul. De acum înainte nu voi mai cădea în trândăvie și în deznădejde.

Așadar vă spun și vă repet: Rostiți rugăciunea. Chiar și numai cu gura. Și Domnul nu vă va lăsa.
Ca să spui rugăciunea, nu trebuie să cunoști vreo știință. Iată, contele Tolstoi a fost un om cu o cultură vastă, dar n-a avut pe Hristos și s-a pierdut. Științele pământești nu i-au folosit la nimic. A lepădat Biserica și a fost și el lepădat de ea.
Perioada ce o trecem acum este veselitoare. Ne aflăm la Sfintele Paști. „Hristos a înviat din morți cu moartea pre moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le”. Cine sunt cei „din mormânturi”? Toți cei păcătoși care au murit pentru Dumnezeu, dar pe care moartea Mântuitorului Hristos i-a înviat la o viață nouă.
Fie ca și vouă să vă dea Domnul această mângâiere.
Amin.