Citat:
În prealabil postat de Nastya
3. De ceva vreme, este ca un fel de Curent de opinie, ca un fel de epidemie/pandemie (pe mai toate forumurile care dezbat idei crestine): orice ai spune, orice ai scrie despre iubire, pace, intelegere, Jertfa Mantuitorului pentru toata lumea etc. este catalogat automat ca: gandire ecumenista, gandire protestanto-modernista etc.
Si nu e adevarat.
|
Nu este nici epidemie/pandemie nici curent de opinie ci este rezultatul propriei noastre atitudini. Adica adoptam o iubire subiectiva, o iubire in functie de mai multi factori lumesti, printre acestea numarandu-se inclusiv propria noastra familie si neam, pe care o dorim sa o stim mantuita. Si atunci nu acceptam nimic care sa spuna contrariul. Insa trebuie sa ne asumam totul, absolut tot pana la noi insine, la propria noastra ticalosie si pacatosenie. Greseala vine din neintelegere, crezand ca a accepta greselile neamului nostru inseamna desconsiderare sau renegare insa nu este asa, ca cine nu este pacatos? Poti fi ortodox si cu o multime de pacate.
Pentru ca iubirea noastra ce o simtim este plina de pacatele noastre asa o si aratam. De aceea aproapele reactioneaza iar tu neintelegand te consideri nedreptatita.
Trebuie sa fii constienta ca ortodoxia este adevarata cale spre mantuire, si a ta si a celor din jurul tau. Ai un dar mare trebuie doar sa stii ce sa faci cu el sau sa ceri Domnului sa te invete. Prin tine, cei de langa tine indiferent de confesiune pot descoperi calea spre Domnul si tot prin tine cei care au fost si nu mai sunt printre noi primesc usurare prin rugaciunile tale catre Domnul. oricum in Casa Tatalui meu multe locuri sunt insa gandeste-te ca tu ca ortodoxa poti ajunge in locul mai aproape de Dumnezeu.
Iubirea se rasfange in mai multe sensuri: de la tine spre tine, de la tine spre ceilalti, de la tine spre Dumnezeu, de la ceilalti spre tine, de la Dumnezeu la tine. La asta sa te gandesti cand vorbesti de iubire. Trebuie sa le vezi si sa le simti pe toate. Si de asemenea a vedea cum sunt aceste iubiri. A iubi inseamna a accepta semenii asa cum sunt , dar nu inseamna a le adopta greselile din prea multa iubire. Iar daca nu adopti greselile asta nu inseamna ca renegi pe cineva ci doar arata ca poti fi stanca tare plina de iubire pentru Dumnezeu si semeni.
cred ca poti face un exercitiu mic de imaginatie. Daca te gandesti ca neamul tau a fost pururi ortodox, fara alte amestecuri, poate si cu varfuri sfinte, care ar fi pozitia ta? Asta arata ca suntem subiectivi in legatura cu noi si apropiatii nostri.
Da Hristos a venit pentru toti oamenii insa nu toti oamenii stau cu fata la El , nu toti oamenii deschid usa chiar daca isi inchipuie ca o fac. Uneori chiar daca credem ca un om deschide usa, se prea poate sa nu vedem bine si acesta sa o tina inchisa si noi sa credem ca e deschisa. Dupa cum si invers, un om sa deschida usa si eu sa zic ca nu o deschide. Si asta din pricina propriilor noastre pacate. de aceea cea mai buna atitudine este de iubire fara influienta lumeasca si de ascultare de parintii si duhovnicii nostri.
"“Subiectul de astazi este o intrebare care am socotit-o minunata, din ultima cuvantare pe care am tinut-o aicea. Intrebarea era “Din ce moarte ne-a izbavit Hristos?” Si-am simtit ca nu am raspuns cum se cuvenea. Cum se zice, mai popular asa, “n-am fost pe faza”. În doua cuvinte, pe care as vrea sa le dezvolt astazi, putem spune asa: “din moartea necunoasterii de Dumnezeu, care ne-a survenit tocmai din gustarea pomului cunoasterii”. Par. Rafail Noica
Sursa: Război întru Cuvânt (
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...i-invierea-sa/ )
sa stii ca iubirea dumnezeiasca , cunoasterea de Dumnezeu, nu este o filozofie, o teorie de insusit. Ci este ceva care se traieste la propriu asa cum simtim si traim iubirea de semeni. De abia dupa aceea putem spune ca stim sa iubim cu adevarat pe tot omul.