M-am tot gandit si cred ca eu personal l-am judecat pe Dragos prea aspru si cred ca l-am intristat prin cuvintele mele.Imi pare tare rau.In locul lui poate si eu as fi procedat la fel.Nu cred ca a avut un gand rau ci doar a procedat cum a crezut el mai bine dpdv al invataturii credintei in care traieste.Pur si simplu isi iubeste credinta si a simtit ca ceva nu este bine din perspectiva lui,multi am procedat,intr-o forma sau alta,de multe ori la fel ca el.Eu cel putin sigur am facut-o,in alte circumstante, si prin urmare o sa arunc piatra pe fundul marii si nu in Dragos :)

Si ca sa termin mediocra mea interventie cumva onorabil as dori sa va spun ca in aceasta perioada sfanta pt dvs cred ca o lectura frumoasa si ziditoare ar fi capitolele 13-17 din Evanghelia dupa Ioan.Aceste capitole sunt o extraordinara imagine a sufletului Mantuitorului,care in apropierea jertfei Sale a gasit dumnezeiasca putere de a nu se gandi la EL ci tot la cei pe care i-a iubit atunci si mereu.In gradina Ghetsimani framantarea Sa profunda a razbatut la suprafata si cu atat mai mult este cutremurator sa incerci a intelege acele clipe de la Cina cand desi spectrul intunecat al suferintei si mortii se apropiau EL gasea puterea de a-i alina pe altii,de a se jertfi pe Sine.Mereu am crezut ca versetul 13:1 din Ioan este unul dintre cele mai frumoase si impresionante din Biblie,prin profunzimea la ceea ce transmite,cand stai sa meditezi la el,la semnificatia sa,la contextul in care era spus si la ce urma sa se intimple.Il citez drept incheiere pentru a stinge toti dogoarea vrajbei noastre si a merge fiecare in pace acolo unde il cheama inima:

,,Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit."