Citat:
În prealabil postat de AlinB
Bun, n-ai priceput nimic din primul exemplu.
Sau sa o luam altfel: ai trecut printr-un divort, fara sa fie vina ta.
La un moment dat ai sa accepti ca indiferent cat timp ai petrecut cu persoana respectiva, viata ta merge inainte, intr-o alta directie, una mult mai buna.
Nu cred ca ai sa fii consumat in noua ta viata despre esecul celeilalte relatii.
Desigur, poti manifesta compasiune fata de limitele celuilalt, mai ales daca a facut o alegere care pana la urma a inteles ca este extrem de proasta, dar asta sigur nu o sa te consume in noua ta relatie.
|
Ai reusit sa formulezi o idee coerenta. Te felicit si iti ofer toata stima!
__________________________________________________ ________
Permite-mi sa enunt un contraargument:
Faptul ca au divorat inseamna ca nu mai sunt legati ca si soti insa amandoi raman legati ca si fiinte umane ("aproapele" - cum ii ziceti voi, fata de care avem obligatii morale - sa il iubesti in principiu).
Faptul ca ati fost "divortati" divin (unul in Rai si unul in Iad) probabil pe buna dreptate, dizolva legatura dintre voi ca si fiinte umane (ca si "aproapele")?
Te absolva de obligatia morala de a-ti iubi aproapele? Iti ofera "privilegiul" de a fi indiferent suferintei lui?
Poate ca nici nu il iubesti pe aproapele acela din flacari.
Ti se pare doar putin exagerat ca sufera o pedeapsa infinita pentru o crima finita.
__________________________________________________ ____________
Nu inteleg cum puteti accepta acest concept de justitie.
Multumesc.