Cred ca noi incercam cu mintea noastra de acum sa ghicim ce va fi, ba mai mult, ne si suim in rai si ne facem griji pentru soarta celorlalti. De fapt tot pentru noi ne facem griji : Nu o sa fim noi nefericiti stiind ca altii se chinuie ?
In primul rand ca Dumnezeu e drept. El a spus tuturor : Uite in sticla aia e otrava, nu bea din ea ca o sa mori. Dar noi bem din otrava si ne asteptam sa nu murim. Curios, in viata asta trecatoare aproape nimeni nu risca asa ceva, in schimb toti isi risca viata eterna.
Nimeni nu e condamnat la iad. Fiecare isi alege singur locul unde o sa se duca. Indraznesc sa spun si mai mult si zic ca fiecare va sti ca acela e locul in care trebuie sa se duca. Cand vom scapa de ochelarii acestia de cal si vom ramane singuri cu constiinta noastra, fara posibilitatea de a ne mai imbata cu apa rece, vom sti singuri unde trebuie sa mergem. Nimeni nu va avea nici o scuza, si nimeni nu-l va putea invinui pe Dumnezeu. Nimeni nu va putea spune ca n-a stiut. Constiinta ne va da de gol.
Apoi crestinul adevarat se ghideaza dupa cuvintele Mantuitorului : "
Mama mea și frații Mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l îndeplinesc." Deci cine ajunge acolo va avea o noua familie in care se vor regasi (sau nu ) si membri ai familiei lui.
Nu vreau sa vorbesc despre suferinta pentru ca eu cred ca e un mister de nepatruns felul in care vor arata lucrurile. Dar cred ca Cel care sufera cel mai mult este Dumnezeu. Si totusi El nu ne vrea roboti ci oameni cu vointa libera si capabili de virtute.