Am ales sa-ti scriu un cuvant al Sfantului Teofan Zavoratul, spre incurajare si lamurire.
"In lucrarea pregatirii pentru spovedanie si impartasire, cel mai greu ne vine sa ne calcam pe inima si sa ne destainuim parintelui nostru duhovnicesc, de fapt, insa, acesta ar trebui sa fie lucrul cel mai imbucurator. Oare nu e o bucurie pentru cel acoperit de rani sa fie vindecat, pentru cel patat de toata necuratia sa fie spalat, pentru cel legat in lanturi sa fie slobozit? Dar tocmai in aceasta sta puterea dezlegarii preotesti de la spovedanie: venim acoperiti de rani si plecam vindecati, venim necurati si plecam albiti, venim in lanturi si plecam liberi. Aceasta e fagaduinta lui Dumnezeu: Spune tu faradelegile tale mai inainte, ca sa fii indreptatit!
Vei fi indreptatit fara nici o indoiala; dar mai inainte spune faradelegile tale fara sa tainuiesti nimic. Sa stii ca numai rana descoperita se vindeca, numai necuratia data in vileag se spala, numai lanturile aratate se desfac. Ia seama dar, sa nu pleci netamaduit, nealbit si neslobozit!
Cel ce se rusineaza sa se dea in vileag la spovedanie sa alunge aceasta rusine prin gandul ca schimba rusine cu rusine: o rusine mare cu o rusine mica, o rusine fara bucurie si fara folos cu o rusine mantuitoare! Inaintea fetei intregii omeniri vor fi date candva in vileag toate faptele noastre rele, si ne vor acoperi cu o asemenea rusine, ca mai bucurosi ne-am invoi sa cada muntii peste noi decat sa fim supusi unei asemenea rusini. Iata, de aceea a si randuit Domnul sa ne rusinam inaintea unuia singur, a duhovnicului, ca prin aceasta sa ne scape de rusinarea inaintea intregii omeniri."
|