[cristiboss56]

Pe Tine Te binecuvântăm Hristoase, Cel Ce pe scara Crucii ai urcat, ca să croieşti lui Adam calea de ajunge iar în Raiul desfătării, pierdut prin nepurtarea lui de grijă. Pe Tine Te lăudăm, Împărate al veacurilor, Cel Ce sub umbra anilor Te-ai plecat, ca pe omul cel acoperit de întuneric să-l luminezi cu razele milostivirii Tale. Ţie ne închinăm, Stăpânului tuturor, Celui Ce ai binevoit să iei asupra Ta ocara blestemului nostru, ca prin uşa Crucii să ne deschizi nouă porţile Raiului. Cum vom ajunge vreodată a mulţumi îndeajuns plecăciunii Tale celei mari faţă de omul cel căzut ? Căci robi ai morţii făcându-ne noi, ne-am depărtat de Izvorul vieţii şi suspinând în pământul pustiu al patimilor, ne-am lipsit de mângâierea Duhului Tău. Dar covârşitoarea-Ţi iubire de oameni nu a suferit ca zidirea mâinilor Tale să moştenească până în sfârşit blestemul stricăciunii. Pentru aceasta, Te-ai îmbrăcat în haină de rob şi cu cei nelegiuiţi ai fost socotit. Lovituri ai primit de la mâinile pe care le-ai zidit, ca să loveşti cu suliţa crucii Tale pe vrăjmaşul cel ce ne omorâse cu otrava păcatului. Cunună de spini a împodobit capul Tău, ca să smulgi spinii durerii lui Adam, cel ce în sudoarea frunţii a lucrat pământul cel plin de spini.Ca să potoleşti suspinurile Evei, cu vălul tăcerii Te-ai acoperit pe Cruce şi ai primit săgeţile cuvintelor de ocară de la cei pe care i-ai hrănit cu al Tău cuvânt dumnezeiesc. Prin gustarea din păcat, Eva ne-a arătat pe toţi moştenitori ai morţii şi până la marginile veacurilor s-a întins ocara ei, dar ca Un Milostiv Te-ai grăbit ca să ne deschizi nouă uşa vieţii veşnice. Prin apăsarea necazurilor vremelnice de pe pământ voieşti acum să ne faci părtaşi slavei Tale şi cu puterea Crucii Tale ne întăreşti să răbdăm toate relele întâmplări ce vin asupra noastră. Abate norii ispitelor şi cu ploaia iubirii Tale de oameni veseleşte sufletele noastre cele istovite de arşiţa patimilor. Eva, alunecând în neascultare, în prăpastia morţii a tras tot neamul omenesc, dar Tu, Cuvinte, înălţându-Te pe Cruce, pe toţi ne-ai tras la lumina vieţii veşnice şi aplecându-Ţi capul pe Cruce, gândul nostru umil l-ai înălţat spre Tatăl. Adam a pierdut prin nepricepere haina slavei Tale în Rai, dar gol răstignindu-Te Tu pe Cruce, iarăşi l-ai îmbrăcat cu frumuseţea cea dintâi. Şi pe noi, cei ce ne-am ţesut haină de ruşine din firele multor patimi întunecătoare, ne îmbracă Îndurate, cu veşmântul iubirii Tale de oameni, pe care îl înfrumuseţează cu strălucirile virtuţilor. Paharul durerilor ai băut, ca să aşezi iarăşi pe Adam la masa îngerească şi tânguirea Evei o ai prefăcut în bucurie, luând asupra Ta toate ocările celor împietriţi în nerecunoştinţă. Şi pe noi, cei ce ne primejduim pe căile păcatelor, ne întoarce cu glasul Tău dumnezeiesc în cămara rugăciunii, ca să ne veselim de vinul umilinţei. Sfinţit-ai Crucea Ta Hristoase, cu sângele cel dumnezeiesc, ca să ştergi zapisul păcatelor noastre şi în focul iubirii Tale de oameni să arzi toată necurăţia noastră. Deci, şi acum Te rugăm, să nu ne laşi pe noi până în sfârşit să fim înghiţiţi de marea ispitelor, ci ne dă grabnic ajutorul Tău, făcându-ne părtaşi darurilor Tale.