[tot-Laurentiu]

Doctrina lui Apóstolos Makrákis* deforma identitatea şi integritatea Bisericii. Papadiamántis scrie un articol prin care înfierează atitudinea lui Makrákis, care a reclamat doi preoţi pentru că aceştia s-au adresat credincioşilor spunându-le că sunt liberi să asculte pe Makrákis, dar să ştie că acesta fusese excomunicat de Sfântul Sinod ca eretic şi nesupus. Şi în continuare scrie: Domnul Makrákis a căzut din Biserica Ortodoxă. O ştie şi el însuşi, dar se preface că nu ştie Erezia nu ţine doar de spaţiu şi timp, nu vine doar din America sau din Anglia; erezia stă în părere şi în cuget iar domnul Makrákis, care cutreieră oraşele şi satele tâlcuind după propria-i fantezie Sfintele Scripturi, fără nici o autoritate, fără permisiune şi fără aprobare bisericească tâlcuieşte ce îi şoptesc la ureche demonii arhoni, cei mai vicleni şi mai îndărătnici dintre demoni! Care mitropolit, care Sinod ar putea vreodată să îl recunoască pe domnul Makrákis ca ortodox, dacă el nu se înfăţişează cu simplitate şi curăţie, cu smerenie, fără sofisme şi fără gânduri ascunse, dacă nu imploră iertarea Bisericii şi nu spune am păcătuit, dacă nu leapădă învăţătura despre trihotomia omului şi orice altă erezie, şi nu spune că se căieşte sincer? Ca de la egal la egal, el îndrăzneşte să poarte tratative cu Biserica, sau încă mai obraznic, ca pe o slujnică vrea să folosească Biserica dialecticianul repede-schimbător, prea rătăcitul orator, care se consideră vrednic ca Biserica să mărturisească că a greşit, că l-a excomunicat pe nedrept. Nu socoteşte că se cuvine ca el să mărturisească Bisericii că a greşit! Ce cădere peste măsură de mare! În ce prăpastie![20].

Şi când acoliţii lui Makrákis s-au împotrivit, Papadiamántis i-a dezarmat cu argumentele sale, care nu erau speculative, ci bisericeşti: Ce mă provocaţi să discutăm dacă sunteţi sau nu eretici? Biserica v-a afurisit. Asupra a ceea ce s-a judecat nu mai încape loc de discuţie[21].

* Apóstolos Makrákis (1831-1905), intelectual grec, care a iniţiat o mişcare schismatică în Biserica Greciei. Susţinea că are misiunea dumnezeiască de a îmbunătăţi starea Bisericii şi a societăţii elene şi că este un martor înviat al primilor ani ai creştinismului. Miezul învăţăturii lui este că Hristos este Arhiereu, Învăţător şi Împărat. Învăţa că omul este trihotomic, alcătuit din trup, suflet şi duh. Susţinea că Sfintele Scripturi învaţă caracterul trihotomic al omului, şi refuza recursul la gândirea patristică asupra acestei teme, susţinând că Părinţii nu erau unanimi în această privinţă. Avea o viziune occidentală, protestantă şi pietistă. (n.tr.)

Sursa: Papadiamántis şi romanitatea (tradiţia bizantină)