[sophia]

Eu totusi nu sunt lamurita cu anumite aspecte si intreb de curiozitate.
(Inteleg ca esti la al 5 lea copil, Cristina? Si sora ta face multi copii!)

1. Va propuneti un anumit numar de copii?
Sau lasati cati copii va da Dumnezeu (din nou, abstinenta nu o practicati?)
Concret cati copii va doriti?
2. Am citit undeva (in mai multe locuri) ca sunt femei care au dependenta de sarcina/nastere. Adica le place sa fie gravide si sa nasca. Nu pot trai fara.
Se intampla asta si la voi?
3. Cand ma refeream la uzura organismului ma gandeam la probleme de toate felurile, incepand de la partea de jos a organismului si care duce greul si pana la inima si alte cele. Nu aveti nici o urmare dupa nasteri repetate?
4. Zilele trecute am vazut la televizor un experiment foarte interesant si care m-a pus pe ganduri. Un barbat din televiziune se pune de o vreme in postura diverselor grupe de oameni (batrani, alcoolici, oameni ai strazii etc., ca sa inteleaga cum se simt acestia, ce probleme si greutati au.
Zilele trecute s-a pus in postura de femeie. Printre altele a incercat sa umble cu o burta mare si de greutatea unui bebelus, sa doarma cu el, sa faca totul cu el. I s-a parut greu si foarte incomod.
Pe urma a mers undeva unde niste femei i-au pus un aparat special cu senzori si telecomanda care sa-i simuleze durerile nasterii. A ajuns sa urle si sa se zvarcoleasca de durere, ii curgeau lacrimile siroaie.
Era terminat cand s-a terminat "nasterea" si a zis ca el nu pricepe cum poate o femeie sa faca mai mult de un copil in aceste conditii. Este traumatizant.
Si inca la el nu s-a rupt nimic, nu a fost taiat, nu nimic.
A declarat ca admira puterea femeilor.
Si atunci intreb si eu: cum este posibil sa accepti sa induri asa traume in repetate randuri? Si inca sa mai fi si dependenta de ele?

5. Copiii sunt dati de Dumnezeu. Ce faceati daca nu va dadea, sau va dadea numai unul? Cum v-ati fi simtit? Ati fi si adoptat?
6. Si sotii vostri isi doresc multi copii si pe voi numai gravide? Ca multi barbati nu pot asta...

Ma rog, as mai avea intrebari, dar ma rezum la astea.

Legat de scoala la domiciliu:
Aici a fost scandal mare pe tema asta. Statul nu accepta asa ceva.
Au fost vreo 2-3 cazuri foarte rebele. Au plecat familiile si in alte tari si s-au intors, ca n-au reusit nicaieri.
Iar mai tarziu, copiii s-au hotarat sa se duca la scoala.
Si nici eu nu sunt de acord.
Nu mi-a placut scoala in sensul de comunitate niciodata. Nu m-am simtit bine de multe ori si as fi refuzat sa mai merg. Mi-a placut sa invat insa...
Totusi sunt de parere ca scoala la domiciliu nu este buna.
1. Ce scoala pot sa ofere parintii? Ce si cate materii? Cine ii verifica pe parinti?
Si restul? Cu ce costuri, daca ar angaja profesori?
2. Socializarea la scoala este importanta: copiii trebuie sa creasca printre copii, trebuie sa se poata compara. Ii pregateste si pentru mai tarziu, cand vor trebui sa lucreze printre oameni sau cu oameni. Nu se pot izola o viata intreaga. Trebuie sa invete competitia, dar si iubirea de aproape. Lucrul in echipa.

Eu nu cred nici in pregatire, ca este mai buna decat la scoala. Bine, sunt scoli si scoli, dar invata multe lucruri, mai mult decat acasa.
Exista cativa parinti rebeli sau copii cu probleme de integrare, dar restul se descurca bine la scoala, de sute de ani.
Se leaga prietenii, se ajuta unul pe altul, isi mai petrec si timpul impreuna. Cum sa izolezi copilul?
Si daca au probleme si cu parintii su cu fratii, atunci cum se mai izoleaza?

Nu comunistii au facut scolile!!! Au existat si inaintea lor. In toate tarile se duceau copiii la scoala. Si inca la internate. Bine, unii bogatasi aveau profesori acasa. Azi si copii din familiile regale se duc la gradinite, scoli si facultati normale, impreuna cu alti copii. Asa si sunt educati. Nu mai exista nici la ei profesori privati.