[sophia]

În prealabil postat de marina31

Doamne ajuta!
Nu cred ca a vrut sa se scoata in evidenta problema armelor in felul in care discutati dvs, ci un aspect, anume faptul ca exista persoane grav bolnave care totusi, poseda legal o arma.
Din cunostintele mele teoretice, pe care incerc sa le inteleg si cu inima si sa devina si traite, practice, stiu ca nimic nu se intampla fara voia lui Dumnezeu. Stiu ca asta nu inseamna soarta, ci purtare de grija. Si mai stiu si ca nu userul Dragos P a spus asta prima data...ci toti oamenii cu viata sfanta...pe care trebuie sa ii credem...avem de ales?
Chiar daca pentru noi unele lucruri sunt groaznice, imposibil de "ingaduit" de Dumnezeu sau mai rau, o purtare de grija, mai ales cum e in acest caz moartea unor oameni, copii....asa cum nu intelegem suferinta unor fiinte nevinovate, nu vedem nici o logica (omeneasca, lumeasca) in ele, nici o dreptate. Dar stiu si ca toata dreptatea omeneasca e o carpa lepadata...
Stiti, mie desi mi-e foarte greu cateodata si mi-e frica de suferinta, ma gandesc ca decat sa am parte de "fericire" si sa fiu fara Dumnezeu si aici si dincolo, mai bine il las pe Dumnezeu sa faca cum voieste cu mine, chiar daca sufar. Stiti cum se spune in rugaciunea aceea - tamaduieste-ma cu ierburi amare, ca un doctor bun, precum vei vrea. Daca acea suferinta pe mine ma apropie de Dumnezeu eu as accepta-o. Sigur, cerem si mila lui Dumnezeu pentru slabiciunile noastre. Care vine cu siguranta pentru ca nu ne da cruci mai mari decat putem noi duce.

Care e diferenta intre dezaxat si om cu mari probleme psihice?
In alta ordine de idei nu as putea "compatimi" o persoana care e in somaj in defavoarea unor oameni care ar muri.
Apoi oamenii care stiu ca au probleme si vor sa se vindece cauta ei insisi ajutor.
Ati accentuat greutatile unor astfel de persoane, care au simtit greutatile razboiului. Nu cred ca acela a fost si razboiul lor. Cine stie din ce pricini au intrat ei in razboi. Ma indoiesc ca din jertfa si iubire de tara.

Liberul arbitru este de la Dumnezeu, dar daca ar fi numai liber arbitru fara Dumnezeu, ar fi vai de noi.
Optica asta "sociala" din care vedem lucrurile, dupa mine e periculoasa si ajungem sa nu il mai intelegem pe Dumnezeu.
Mie parca imi dispar orice temeri si "neintelegeri" doar cand citesc "Facatorul meu si purtatorul de grija si datatorul a tot binele" sau acum in post "Doamne si stapanul vietii mele".

Nu e chiar asa Marina.
Mai intai ca se poate privi problema din doua unghiuri: ori le luam arma, ori ii vindecam.
Ce este mai grav? Sa fie bolnavi grav, sau sa aibe arma?
Eu raman la parerea ca e mai rau sa fie bolnavi. In loc de arma pot folosi orice sa faca si sa-si faca rau.
Este suficient si numai sa se sinucida.

Legat de problema cu liberul arbitru: au spus mai multi aici pe forum. A existat un fir de discutie unde se discuta despre aceste aspecte: liber arbitru, soarta, daca totul este cu stirea si voia lui Dumnezeu etc. Eu si altii am spus ca totul este de la Dumnezeu. Noi asa percepem. Altii multi aus spus ca nu este asa. Ca Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru.
Iar Dragos este unul din cei mai perfectionisti in credinta.
Ceea ce spui tu acolo cu fericirea si ierburi amare si dreptatea omeneasca nu prea inteleg. Da, stiu, dreptatea omeneasca este altfel decat cea a lui Dumnezeu, dar numai pana la un punct. Nici Dumnezeu nu ingaduie anumite lucruri pe care nici omul nu le considera bune (ucidere, avort, lacomie, mandrie, etc.)
Repet, nu stim noi de ce Dumnezeu ingaduie anumite lucruri pe lumea asta. Punct.

Oamenii aceia, indiferent al cui razboi a fost, au fost trimisi acolo si s-au intors traumatizati.
Oamenii or vrea sa se vindece, dar poate nici nu stiu ce au si ce sa faca si unde sa se duca, sau nu au unde sa se duca.

Marina, optica asta sociala nu este periculoasa. Tocmai asta ne invata Iisus Cristos in pildele sale - iubirea de aproape in toate formele ei. Nu se poate sa intoarcem fata de la suferinta celor din jur si sa nu-i ajutam. Tocmai prin asta il intelegem pe Dumnezeu.