Dumnezeu ingaduie sa ne imbolnavim cu un rost. Daca vedem mana lui Dumnezeu in bolile si in ispitele noastre, atunci crucea suferintei noastre este usoara. Oare ni se cuvine sanatatea pentru a putea pacatui in voie?

Dumnezeu ne iubeste cu iubire dumnezeiasca, nu omeneasca.

Cunosc o familie in care sotia era credincioasa, iar el nu prea. Aceasta a alergat la preoti si calugari sporiti in rugaciune pentru a-l ajuta prin rugaciuni sa se vindece de cancer. Unul dintre ei a mers si i-a facut Sfantul Maslu acasa si i-a spus sa renunte la fumat si sa se roage si el. Nu stiu cat s-a rugat, dar pe ascuns fuma si in scurt timp a murit.

Prin rugaciuni, s-au vindecat multi oameni, dar nu toti. Pur si simplu, pentru mantuire, unora le e mai de folos boala decat sanatatea:

http://www.carteaortodoxa.ro/2008/04...-si-acatistul/

Important este sa invatam sa o ,,valorificam'' duhovniceste. Ne rugam pentru sanatate, dar fiind dispusi sa acceptam voia lui Dumnezeu in caz ca aceasta nu coincide cu a noastra. Caci spunem in rugaciune ,,Faca-se voia Ta'', nu voia ,,mea".

Sfantul Grigorie Decapolitul si multi alti sfinti nu s-au rugat pentru sanatatea proprie. Dumnezeu nu poate fi privit ca un comerciant. Adica ii spun o rugaciune sau las un acatist la o biserica, ma inchin mai mult sau mai putin si se face musai voia mea.

Poate ca prin boala acceptata ca nevointa duhovniceasca si primita cu multumire, Dumnezeu ne pregateste ceva mai bun decat ne putem imagina.

De aceea, in caz de boala, sa nu deznadajduim. Deznadejdea este de la diavol, sa fie clar. Sa-i iertam pe cei ce ne-au gresit, ca sa ne ierte si pe noi Dumnezeu. Sa ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie, sa ne spovedim si sa ne impartasim, sa ne rugam pentru sanatate, cercetand apoi medicii. Si sa acceptam si voia lui Dumnezeu.