Monahismul este cea mai inalta cale pe care o poate alege un om in viata aceasta, insa este si cea mai grea. Motivatia plecarii din lume trebuie sa fie una singura - dragostea de Hristos pana la jertfa. Inainte de a pleca trebuie sa-ti alegi cu grija manastirea. Poti intr-o manastire sa te impaci cu randuiala si cu oamenii, iar in alta nu.
In ziua de astazi nu mai intalnesti in manastiri viata din Patericul egiptean. Monahii vin tot din lume si lumea e cazuta rau. Intalnesti tot felul de patimi si pacate, una mai hada decat alta. Poate nu gasesti nici un om care sa te indrume sau sa te asculte cand ai vreo problema. Sau este posibil ca toti sa te sicaneze sau sa te tortureze psihic si fizic. Dar nu trebuie uiti pentru ce ai venit in manastire. Daca ai venit nu trebuie sa mai pleci in lume, caci aceasta este o cadere duhovniceasca.
Prin nevointa si prin silirea firii ne slefuim omul interior. Nimeni stand pe fotoliu si mancand din belsug n-a devenit mai bun.
|