<<Patima
DEFINIRE

Patima este păcatul devenit, prin repetare, obişnuinţă, o a doua natură, o stare permanentă de răutate înrădăcinată, robia faţă de păcat. Este cel mai coborât nivel la care poate cădea omul, este întunecarea voinţei. Patimile sunt mişcări dereglate şi iraţionale ale sufletului care ţin fiinţa umană într-un întuneric de neştiinţa. Ele sunt boli grave ale sufletului.

Patimile reprezintă întoarcerea facultăţilor sufletului şi trupului de la Dumnezeu spre realitatea sensibilă spre a-şi afla în ea plăcerea. Este setea după infinit a omului, pe care nu o poate împlini decât Dumnezeu, întoarsă spre lume, într-o direcţie în care nu are cum să-şi afle satisfacţia. De aceea pătimaşul este un om chinuit, neliniştit, care se afundă tot mai mult în păcat cu nădejdea găsirii unei împliniri pe care nu o va afla niciodată. Patimile produc sufletului o stare de suferinţă.

Pentru omul căzut este o iluzie să-şi închipuie că e scutit de patimi. Unele sunt mai intense, altele nu se manifestă vizibil dar sunt prezente în stare latentă şi aşteaptă momentul pentru a se arăta.>>
http://www.biserica-mihai-viteazul.r.../nou/pacat.htm

<<În Filocalia volumul I putem găsi această scriere a Sfântul Ioan Casian în care el pomeneşte opt chipuri ale răutăţii, opt realităţi rele care se înstăpânesc în sufletul omenesc când omul este fără de grijă în privinţa eliberării lui, în privinţa mântuirii lui.

Şi anume, pomeneşte el mai întâi patima lăcomiei pântecelui, a doua patima desfrânării - patima curviei -, a treia patimă este iubirea de arginţi - adică iubirea de avere -, apoi scrie despre mânie, despre întristare, despre lene sau trândăvie, şi după aceea despre slava deşartă şi despre mândrie care de fapt sunt foarte apropiate, existând nuanţe neînsemnate între slava deşartă şi mândrie. El totuşi, după gândirea de atunci, împarte mândria în două şi vorbeşte şi despre slava deşartă şi despre mândria propriu-zisă.

Aceste opt gânduri ale răutăţii - sau aceste şapte gânduri ale răutăţii - sunt de fapt patimile de care ne ocupăm noi acum. Sfântul Ioan Casian ia fiecare patimă în parte. El nu este singurul care vorbeşte despre patimi, care a scris despre patimi. Despre patimi a mai scris şi cuviosul Dorotei. Putem să citim scrierile cuviosului Dorotei în al IX-lea volum din Filocalie. El vorbeşte despre anumite patimi: despre mândrie, despre mânie, despre întristare, despre iubirea de arginţi, pomeneşte câteva din patimi.

Şi apoi Sfântul Ioan cel ce a scris "Scara" - Sfântul Ioan Sinaitul - în "Scara" lui, despre care a vorbit Înalt Prea Sfinţitul acum o săptămână când a prezentat-o ca având 30 de trepte, şi el cuprinde în scrierea aceasta numită "Scara" câteva din patimile acestea, şi anume scrie despre mândrie, despre mânie, despre trândăvie, despre iubirea de argint. Şi în scrierile lor găsim şi felul cum se manifestă patimile, şi leacuri împotriva patimilor.>>
Parintele Teofil Pârâian
http://www.nistea.com/patimi.html