[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

La atat se rezumau pedepsele sau bataia?
Ca daca asta era tot, nu e de mirare ca o data cu timpul escaldaau si poznele.

Meşteşugul rar al blândeţii, mai ales când e dospit şi cu umor
(azi consider că bunicul avea mult umor când mă pedepsea, aproape ca într-un joc, în modul acela delicat - sugera, printre altele, că ne prefacem, că de fapt nu pe pedeapsă trebuie să punem accentul ci pe căutarea unei clipe de reflecţie în vederea îndreptării, pe judecată sănătoasă şi voinţa cultivării binelui)

acest meşteşug, aşadar, poate să nu dea roade pe moment, în iureşul torentului unui eveniment, iureş pe care l-aş compara cu iuţeala unui pârâiaş de la munte

însă poate deveni, într-un suflet predispus la căutarea căii drepte, un reper luminos şi statornic pe oceanul învolburat al vieţii întunericite, astazi, mai mult ca oricînd. Ocean în care căutăm cu toţii azi, limanul...

De fapt asta era şi diferenţa de fond între tata şi bunicul, aşa cum am resimţit-o eu: tata obişnuia să ceară şi să impună măsuri în forţă, radicale (care pe mine m-au traumatizat sever şi care mă chinuiesc şi astăzi), în vreme ce bunicul avea mereu o perspectivă largă şi răbdătoare, mizînd pe organizarea treptată a unui sens în lumea ce avea să vină. Tataia privea mult mai departe, lucra la situaţii şi vremuri pe care iată că le trăim, pe când tata, miop, nu reuşea să le sesizeze. Cuprins în iureşul triumfalist al tinereţii lui şi al ordinii impuse cu forţa de comunişti (dintre care tata făcea parte), nu vedea mai departe de cuşca cu zăbrele aurite în care fusese vârât de istoria minunatului popor româno-rus care ne-a zămislit pe toţi cei prezenţi.

Forţa câştigă adeseori pe termen scurt. Câştigă strivind, câştigă des-fiinţînd. Buldozer. Bătaia induce frica, frica paralizantă, frica înlăuntrul căreia nu e posibilă nici o dezvoltare sănătoasă a unui suflet de copil şi de om. Ci doar simfonia cavernelor săpate prin bătaie în sufletul fiecărui copil.
Blândeţea, însă, dospită în aluatul dragostei şi al înţelepciunii, se dovedeşte întotdeauna învingătoare pe termen lung.
Fericiţi cei crescuţi de părinţi blânzi şi înţelepţi, cu meşteşug în arta admonestării şi pedepsei potrivite fiecărei situaţii şi fiecărui copil în parte!