[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă.

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...