[Dumitru73]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mult m-a emoţionat copila care îi spune preotului, cu câtă duioşie, "Tati...". Câte simţăminte se ascund în acest cuvânt, numai Dumnezeu ştie...
Şi cealaltă fată, sărmana, care o ceartă mereu, câinos: "nu-i mai spune aşa!"

E o prăpastie de netrecut între cele două suflete altădată îngemănate.
Este prăpastia dintre viaţă şi moarte, dintre ură şi iubire, dintre cunoaştere şi ignoranţă...

Tati! Dragă Tati! Iubitul nostru Tati... Papa!...
Aşa s-ar cuveni să Îi spunem şi noi, creştinii, Tatălui nostru Celui din Ceruri...
Avem toate motivele, toată îndreptăţirea.
Dar alegem, vai, să nu o facem. Îl percepem mai degrabă ca pe o fiară înfricoşătoare, vai de capul nostru bolnav şi de inima noastră împietrită.

si când te gandesti că majoritatea nu au văzut decât o pereche de sani, au auzit nişte înjurături şi au reţinut un mesaj anti-creştin ...