[vsovivivi]

De unde vine furia?
Din faptul că deşi eşti nebun în sens biblic te crezi tu prooroc învăţător nevăzând că defapt ca un vierme ceri să facă alţii ceea ce ar fi trebuit să faci tu ca să nu vie mânia peste tine, şi o ceri ca un stăpân egoist şi tiranic de mare valoare şi cu mare competenţă şi foarte preţios... şi doar ştii că tu zici mereu şi nu faci niciodată exact ca fariseii şi saducheii care învăţau să scape de Dumnezeu nu de păcat ca să poată să-şi crească depozitele lor de ziduri în care îndesau plăcerile şi idolii, în cămări şi seifuri ascuns, pentru ca tainic să ajungă răutatea lor în inimile credincioşilor neştiind ei de unde se spurcă şi se otrăvesc şi se înveninează.

De unde vine curvia?
Păi de la vederea şi revederea fecioarelor care ai impresia că-ţi bat apropoul cu drăgălăşenie, şi de la discuţiile aluzive cu trimitere sexuală, de la vorbirea care face pe plac năravului, răzbunându-se pentru el, patima aia care din ascuns abea aşteaptă să pipăie din priviri, abea aşteaptă să vadă şi să revadă goliciuni străine ca să-şi vadă propria goliciune şi propriile puteri cum se încoardă şi se tulbură neştiind şi nevrând să ştie ca orbii şi ca credulii orbiţi de ispită că defapt nu e din iubire ci din trădare şi răzbunare, adică e plăcerea răutăţii acolo.

De unde vine lăcomia?
Păi omul vrea să scape şi atunci linguşeşte pe toţi puternicii torţionari şi ighemoni ai vremii făcându-le toate plăcerile prin acceptarea de a păcătui pentru ei orice şi ca să le facă pe plac şi ca să scape mai uşor, căci e o viclenie sufletească, viclenia puilor de viperă şi de năpârcă, puii ăia pârâcioşi şi ucigaşi care-şi slujesc cu ardoare bogaţii făcându-se lor fie copii sexuali, fie vameşi, fie poliţişti, fie soldaţi necruţători crezând ei şi vrând ei să creadă ca creduliuii că or să scape mai uşor dacă stau în păcatele şefilor şi dospesc minciunile lor crezându-le ca pe nişte adevăruri infailibile. Defapt slujesc zidurilor mari şi pompoase ca paravane de faţadă, cuviinţa aia de faţada în spatele căruia se pun la cale toate planurile mârşave, devine paravan 'neştiutor' ditamai şeful cu toată echipa. Deci vrea să scape şi atunci, în timp ce plănuieşte, roade şi apoi ca să se liniştească iar mâncă şi după teama şi ruşinea suportată în timpul linguşelilor, ca să uite mâncă iar că cică a 'lucrat' şi i se cuvine... şi aşa se obijnuieşte şi mâncă decum se trezeşte ca un 'cuvios' iar noaptea tot ca să mânce se trezeşte şi nu ca să se roage... de frică.

De unde vine mândria şi slava deşartă, adică idolul poftelor văzute şi visate şi încrezute?
Păi din faptul că te autosugestionezi şi te închipui un foarte mare corupător şi un corupt în acelaşi timp născocind cu viclenie, pentru tine egoist sau altruist pentru toată gLumea, metode şi proceduri, tehnici, căi de descoperire a cunoştiinţelor şi punând la cale capcane şi aşteptând prilejuri pentru satisfacţii calculezi la nesfârşit greşelile şi optimizezi procesele de producţie de răutăţi.Deci mânci spurcăciuni corupte de parcă ar fi delicatesuri şi te crezi un mare corupător având impresia că eşti un mare om de ştiinţă, un geniu care face punţi de legătură, un rezolvator al problemelor omenirii şi mai ales a muncii, înlocuind munca prin talentul de a fenta, de a jmecherii, de a păcăli şi de a scăpa de griji prin merite personale de foarte mare valoare.

Lăcomia averilor, a vacanţelor, a luxurilor, a privilegiilor şi a fărădelegilor vine treptat când în loc să urmezi pe Domnul Iisus Hristos cel mai sărac dintre toţi săracii, pe Cuvântul lui Dumnezeu, tu te încăpăţânezi să urmezi gLumii porcoase care construieşte fără-ncetare ziduri şi clădiri impunătoare... cică de cult, şi apoi toţi slujesc instituţiilor astea care-i devorează şi-i ţine ca pe păduchi sau căpuşe, pismuindu-se şi urându-se între ei pentru aplauzele primite când unul din ei mai îndrăzneţ se eliberează şi se realizează deplin în momentul culminant când părăsind părul se arată a sta pe frunte sau pe ditamai chelia de unde crede că el conduce, de acolo de sus, de pe fruntea instituţiei sau ca şi căpuşa băgată adânc în vena de pe mâna dreaptă... a legii, judecând fără jenă, îngâmfându-se şi gomflându-se spre pocnire din sîngele supt de parcă ar fi un giuvaer scump, o piatră preţioasă miraculoasă, un diamant sincer şi transparent pe un inel de mare baron... baronul de muthausen şi surdhausen căci ochii îi sunt cât cepele, în lacrimi după luxuri şi moliciuni şi autoadulări 'sfinte' mimând că plânge de mila săracilor şi orfanilor şi văduvelor şi străinilor prigoniţi pe nedrept.

Cele 48 de năravuri capitale ale răutăţii sintetizate de dracii diversionişti în 7 patimi ca nişte 'taine' de împlinit sau cu mândria şi slava deşartă ca cele 8 gânduri ale răutăţii dătătoare de 'lumină' desconspirate de sfinţii părinţii prin viaţa lor dusă în luptă împotriva lor:

1. Lăcomia sau nifomania bucatelor sau nesăţietatea şi nevroza de a ronţăi şi mesteca şi a avea mereu ceva în gură, adică încrederea în idolii de mâncat, de supt, de ronţăit căci fără ei nu poţi să rezişti.

2. Lăcomia goliciunilor şi poziţiilor şi a muşchilor încordaţi, şi voaieurismul sexual şi malahienismul şi apoi bancologia gLumelor spurcăcioase cu aluzii şi trimiteri deşuchiate, privitul filmelor sexy şi porno şi a formelor trupurilor şi adulatul tuturor artelor formaliste şi muzicale şi practicarea sporturilor şi încordărilor şi contracţiilor şi întreţinerea muşchilor având încrederea în tonus şi în plăcerea trupească musculară şi încrederea în sine ca un viespe fiind gata oricând să te lupţi şi să te răzbuni pe oricine impunându-ţi forţa şi violul şi tirania ca un soldăţoi inteligent şi gata de sacrificiul suprem pe care îl cauţi prin tot felul de exerciţii periculoase.

3. Încrederea în depozitul de bani şi păcate, adică în frigider, în dulap, în cămară, în portmoneu, în cont, în asigurare, în rezervor, în buzunar, în mulţimea de încăperi, în bidon, în burduf, în toţi idolii care pun la păstrat hrană sau lichide sau viitor fără probleme.

4. Lenea şi pisma lenii care dă naştere furiei şi din frică apare bârfa şi denigrarea, minciuna, capcanele şi tot soiul de viclenii care vor să se răzbune pe cel care îi strică planurile de parvenire şi erijare la putere şi la privilegii şi uciderea disperată a tuturor celor care-i arată modul viclean de a fura.

5. Flecăreala şi importanţa de sine, discuţiile fără rost, fariseismul şi teatrul meschin, păcăleala şi talentul de a pălăvrăgii şi a da slavă deşartă, de a se autoslăvi şi a da socoteală făţarnică, adică muncirea şi răscolirea fărăncetare şi până la epuizare a nimicului fără Dumnezeu, adică păstrarea aparenţelor de lucru, fă-te că lucrezi, arată-te savant, descoperitor, deştept, dă-te jmecher, inteligent, fă vâlvă cu debitul verbal şi fă ca la sfârşit să nu rămână nimeni cu ceva ci toţi să fie scârbiţi de înţelepciune căci concluzia deşertică devine evidentă căci toate sensurile sunt epuizate şi inutile, deci nimic nu are rost şi totul e o zadarnicie haotică şi dacă n-ai bani sau resurse atunci ce rost poate să aibă?.. deci eterna reîntoarcere la dorinţa de a face bani. AKedia sau lepădarea de logos pentru logoree foarte competentă şi importantă de sine.

6. Mânia, furia, ambiţia aprinderii şi încăpăţânarea distrugerii deşi e evident că sunt fără vină cei asupra cărora întreţii furtuna turnând păcură pe foc şi benzină şi aruncând cu butelii de gaz în toiul discuţiilor, adică nu te laşi până nu crapă, nu te laşi până nu urlii, până nu te cafteşti, nu-ţi pasă că n-ai dreptate ci vrei să demonstrezi că o ai căci îţi place să fii mituit ca mare judecător, avocat, poliţist şi gâde sadic. Deci e vorba de plăcerea sadică a răutăţii şi pofta vicleniei şi prostia puternică a răzbunării fără motiv pentru interesele zidurilor şi a celor care le apără cu ardoare căci acolo au ei impresia că pot fi mai liniştiţi şi nu-i prinde nimeni.

7. Slava deşartă şi mândria, care se bazează pe fapte şi pe sentimente şi pe talente dar mai ales pe puterea de a ucide, de a minţi, de a păcăli, de a susţine cu pătimăşie o cauză, un pariu sportiv sau un pariu superstiţios, deci e vorba de superstiţiile şi de faima grozăviilor şi minciunilor pescăreşti şi vânătoreşti şi ostăşeşti şi regeşti.

8. FRICA şi SIGUARANŢA celui mincinos dar îndrăzneţ curajos la păcăleli, adică eeuu ce apare, bogăţia miracolului din clipeală, brusca credinţă viceversată, învârtoşarea inimii, a urechilor, brusca triumfare a siguranţei veşnice a idolului şerpesc, siguranţa minciunii bazată pe indicii şi pe bănuieli şi pe vederi minunate ca nişte bogăţii... deci e vorba de brusca îmbogăţire şi de sugestia şi autosugestia că păcatul e bun, mândria e de dorit şi că făţărnicia şi ipocrizia e calea cea bună şi munca în ele ne aduce siguranţa şi virtutea între mai marii vremii.

Şi toate astea 8 se bazează pe necredinţă, răutate, şi multă îndoială şi pervertire şi perversiuni linguşitoare fără sfârşit, adică eşti mituit cu viitorul bogat şi cu pruncii din curvie de care o să te bucuri şi de toate femeile şi fecioarele proaspete care cer satisfacţii şi bani... de la tine cel mai deştept şi cel mai grozav făţarnic dintre toţi..d-racii.

Nu uitaţi că sunt 48 de pătimăşii mari şi late, printre care nemulţumirea că ai prea puţină credinţă, tu sau altul, sau ai prea puţin din ceva bun... din dragoste de exemplu.

Cel înţelept se mulţumeşte cu puţin... cel prost nu se mulţumeşte niciodată cu ce a primit ci crede că pentru meritele lui ar fi meritat mai mult sau altceva mai important.

Acest soi de demoni muţi iese afară doar cu rugăciune şi cu post. Rugaţi-vă de Dumnezeu să-i scoată din copiii voştri 'căci celui ce crede toate îi sunt cu putinţă'. Deci să nu aveţi niciodată impresia că nu se mai poate face nimic şi că e o fatalitate, un dat, un necaz de netrecut. Orice boală şi orice duh necurat ar fi în popor poate fi curăţit, căci fatalismul ăsta spurcat înseamnă lepădare şi hulă împotriva lui Dumnezeu care a făcut Cerul şi Pământul... pentru copii.