Citat:
În prealabil postat de Jamaica
Buna ziua, de copil am fost foarte sensibila cu sanatatea, si nici constitutia nu m-a ajutat. Am umblat prin spitale mereu, si nu exista luna in care sa nu am macar o raceala. Nu stiu ce inseamna sa nu te doara nimic. Din cazua istoricului bogat am prins frica de medici, frica de boala si orice suferinta fizica imi solicita nervii la maxim, nu mai suport cate tratamente iau, si efectiv ma ususc pe picioare. Simt cum dau in ipohondrie (sau alta boala psihica) din cauza fricii care a intrat in mine. Nu mai pot face fata cu invatatul, nici nu mai pot sa ma gospodaresc singura, este o degenerale fizica, psihica si spirituala. Orice sfat este binevenit....
|
Draga mea,sfaturi cred ca nu este cineva in masura sa iti dea,pentru ca pana la urma cauza acestei succesiuni interminabile de suferinte fizice pe care o descrii,doar tu vei putea sa o descoperi intr-un final si abia atunci vei sti unde si cum sa gasesti remediul potrivit.Ar fi bine ca oamenii sa inteleaga faptul ca una este simptomul (boala) si alta este cauza care il genereaza...
Personal,pe langa sfaturile pe care le-ai primit pana acum de la ceilalti colegi de forum,ti-as sugera sa privesti putin in viata ta,din copilarie (poate poti chiar identifica un moment in care aceste afectiuni au debutat- ce se intampla in contextul personal/familial in acele momente?) si pana in prezent si cauta sa vezi,daca exista o anumita situatie sau relatie cu o anumita persoana/e din viata ta,ce se repeta si care iti creaza aceasta stare de vulnerabilitate profunda.
In acelasi timp,te poti intreba ce rol crezi ca au aceste suferinte fizice in viata ta?Frica de boala,ar putea acoperi si o alta frica mai profunda pe care o ai si poate nu doresti inca sa o vezi?Poti vedea si un beneficiu la care,poate,nu te-ai gandit pana acum in aceasta situatie?
Unii psihologi obisnuiesc sa afirme ca "copilul este simptomul parintilor" ,el manifestand suferintele emotionale ale cuplului parental.Astfel,unii copii,ajung sa se imbolnaveasca foarte des,deoarece in acele momente ei simt ca primesc atentia,afectiunea,siguranta de care au nevoie sau poate acelea sunt momentele cand parintii sunt impreuna si nu se mai cearta s.a.m.d.
La fiecare persoana exista circumstante diferite,insa am facut aceasta paralela pentru a-ti da un exemplu despre cum aceste lucruri functioneaza.Nici la adulti lucrurile nu stau diferit si, in spatele suferintei fizice, sta de aproape fiecare data o suferinta sufleteasca...
Sigur ca nu este nevoie sa imi raspunzi mie ori public pe forum daca nu te simti comfortabil cu acest lucru,este suficient sa faci aceasta introspectie cu tine insati si sa cauti raspunsuri si pe acest palier al vietii tale.
Toate cele bune iti doresc si multa sanatate!