[laurastifter]

În prealabil postat de Dumitru73

mă magulesti cu comentariul tău. şi recunosc, simti o stare de bine când cineva te laudă, în orice fel.
dar, ca să fiu sincer, eu nu îl caut pe Hristos.
eu caut adevărul, oricare ar fi el.
acum sunt aproape sigur că teoria evoluţiei este adevărată.
acum 15 ani, eram sigur de existenţa lui Dumnezeu.
concluzia? sunt sigur, doar că nu sunt sigur de nimic. dar nu deznadajduiesc niciodată. pentru că nu mă opresc din căutare niciodată.
ce este adevărul absolut? dacă l-aş şti, i-aş face de ruşine pe toţi filozofii omenirii. tocmai de aceea nu o sa-l aflu vreodată.
sau mai ştii? poate deja cineva l-a formulat candva.

Da, poate deja Cineva l-a formulat cândva...
Tocmai de aceea, merită să căutaţi în continuare! :)
P. S. De ce oare, pe parcursul scurtei noastre existenţe în lumea aceasta, tânjim din întreaga noastră fiinţă după aflarea adevărului absolut, după viaţă şi perfecţiune în toate, deşi conştientizăm atât de clar că suntem muritori, condamnaţi să trăim într-o lume imperfectă şi limitată?... Oare nu cumva tocmai pentru că sensul existenţei noastre... transcende lumea şi istoria... de fapt, prefer să mă opresc aici, ca nu cumva să credeţi că mi-am pus în gând să ofer răspunsuri definitive, să repet şabloane şi formule...
Gândirea liberă, luminată şi călăuzită de harul credinţei statornice sau de dorinţa profundă a căutării adevărului, este una dintre valorile esenţiale aduse de Hristos în lumea aceasta: "Caută şi vei afla. Bate şi ţi se va deschide".
De aceea, în opinia mea, "liber-cugetătorii" autentici pot fi împărţiţi în două categorii:
1. cei care caută neîncetat, având convingerea (sau măcar nădejdea) că vor găsi cândva;
2. credincioşii autentici.
Ateii vehemenţi pe de o parte şi "credincioşii" habotnici, superficiali, formalişti şi intoleranţi pe de altă parte au uitat (dacă au ştiut-o vreodată) faptul că libertatea gândirii şi a duhului este, poate, alături de iubire şi credinţă, cel mai important bun spiritual al fiinţei umane, care ne poate deschide orizontul duhovnicesc şi intelectual până la cunoaşterea şi trăirea relaţiei personale cu Dumnezeu.
Cei indiferenţi faţă de credinţă sau obsedaţi de combaterea acesteia, precum şi "credincioşii" care transformă credinţa în ideologie şi colecţie de definiţii arhaice ignoră, "cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă", chemarea mereu actuală pe care Hristos ne-o adresează: "Cere şi ţi se va da. Caută şi vei afla. Bate şi ţi se va deschide". Cu alte cuvinte (dacă mi-ar fi îngăduit să reformulez cuvintele Sale): fiţi liberi şi aveţi încredere!