Intr-adevar ai nevoie de munca. Numai prin munca poti sa iti intretii familia si daca poti sa ajuti si pe altii, respectiv pe niste calugari sau manastiri, e cu atat mai bine. Dar daca munca nu o faci in spiritul tau crestin-ortodox si in constiinta prin care vorbeste Dumnezeu devii un om cu o moralitate duala. Una esti acasa si altul la servici. Nu merge. Nu e firesc. Imi fac perfect datoria pastrandu-l pe Dumnezeu in suflet si umbland intre colegi cu El in suflet. De multe ori gresesc. Dar de atatea ori Il pun la loc pe Dumnezeu. Munca deasemenea este binecuvantata de Dumnezeu. Diavolul a luat aceasta binecuvantare si a transformat munca in ceva diabolic. Punandu-l pe crestin sa munceasca pana la robie, nemaiavand timp pentru rugaciune, ajungand sa nu se poata opri si sa zica un Doamne ajuta. Sa dea Dumnezeu sa castigam discernamant duhovnicesc pentru a vedea munca la fel ca o lucrare duhovniceasca binecuvantata si sa putem deosebi pana unde este acea munca si unde incepe robia sub diavol. Ritualul meu la inceperea serviciului este sa imi fac o cruce in intimitatea mea, iar la sfarsit sa multumesc. Ce este intre aceste doua? Este masura dorintei de iubire indreptata catre Creator. Pentru ca pana sa ajungi sa Il iubesti este cale lunga de lupta impotriva pacatelor.
Doamne ajuta.
|