Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Vroiam totusi sa va las o intrebare.Cum intelegeti,ca si invatatura,ca si aplicabilitate concreta,dpdv ortodox,cuvintele lui Hristos din Luca 12:22-34.Este o invatatura general valabila,poate fi aplicata de toti,oamenii o mai pot accepta in contextul actual sau a ramas doar un deziderat pt mici comunitati,poate de tip monastic,poate de tipul primilor credinciosi din Faptele Apostolilor sau cel tarziu pana in perioada martirilor?Cum vedeti voi problema din perspectiva celor discutate pe acest topic?Multumesc anticipat pt raspunsuri.
|
Nu neapărat lepădarea de avere este un deziderat cât libertatea față de ea. Și libertatea în general, că nu doar de avere se lipește inima omului. Cred că am mai spus-o și în altă parte că unul scopurile de căpătâi ale Bisericii a fost și este dezidolatrizarea cosmosului și eliberarea Creației de consecințele autoblocării umanului în limite, văzute ca avatare ale stăpâniei morții. Este și tema centrală a postului, recuperarea libertății față de lucruri și subminarea tiraniei ego-ului cu întregul inventar de obiceiuri, apucături, gesturi, pretenții care-i slujesc și care se mai numesc și patimi.
Hristos a urcat foarte sus stadardele, ca nu cumva să ne treacă prin cap că am făcut prea mult sau destul pentru a merita întâlnirea cu harul. Când ai renunțat la avere, îți rămâne viața (instinctul de supraviețuire) de biruit, chiar și proiecția subiectivă a propriei mântuiri. Dacă vrei să fi desăvârșit... trebuie să ai mereu în minte că desăvârșirea este un orizont de neatins, că theosis este o călătorie fără sfârșit !