[cezar_ioan]

Îmi închipui sufletul ca pe un gaz, din acelea studiate în fizică, inclus în vasul care este omul. Un vas vertical, chiar şi când doarme...
Iar gazul ăsta sufletesc circulă când în jos, spre zonele mai reci (corespondente lumii instinctelor celor mai naturale, celor mai terestre, deci ale unei ordini trecătoare), când în sus spre lumină şi căldură, unde se mişcă mai uşor, mai bogat, mai ...liber.
Când cugetul omului se agaţă de treptele rânduite în viaţa bisericeasă pentru urcuş, omul vede şi simte, gândeşte şi acţionează cu totul altfel decât atunci când gazul lui coboară în răceala lutului. Un om poate deţine şi avere şi proprietăţi intelectuale şi îndestulare în plăceri care mai de care. Dacă sufletul lui s-a obişnuit să poposească aici va vedea şi simţi lumea prin ochiul burţii, al prepuţului sau al sacului cu bani. În fond, va trăi de-personalizarea.
Omul, însă, are vocaţie de persoană. Şi tinde la Persoană. Nimic din dulcele şi confortabilul subsol al jucăriilor instinctuale nu îi poate potoli setea şi foamea de relaţie mai înaltă, cu Persoana. Totul stă în puterea şi voia lui de-a învăţa cum să se ţină la înălţime, spre apexul borcănelului în care vieţuieşte o vreme...

Frica, marea frică a omului, frica-hidră cu mii de capete, nu vine de sub capacul borcanului (care, dealtfel, nici nu este închis ermetic) ci din fundul lui. Oricât ar suna de caraghios, frica vine de la fund.
A te ţine la vârf este a renunţa la tirania fricii, această târfă pricepută foarte în a seduce mintea să coboare prin cotloanele frumos colorate ale unui turn de nisip. Care-i trupul de animal din om, cu toată psihologia lui ataşată (promisiuni, avansuri, ameninţări, îndoieli, jurăminte, şiretlicuri, abilităţi, socoteli nesfârşite... Delir.).

De aceea, cred, că dincolo de frică e doar sfânta frică de Dumnezeu, amestec de iubire şi nădejde, din care mijeşte înţelepciunea petrecerii la vârf, în pofida oricăror avansuri cu potenţial mortal ale efemerului.

"Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea." Un ferm şi simplu postulat valoric, de mult uitat şi vârtos inversat.