[vsovivivi]

Mereu apare ispita scăpării pe moment de greul răbdării prin soluţia cea mereu nouă şi prin insistenţa cu care vă îmbie supărarea şi atunci omul dă să scape de Dumnezeu, de Cruce sau de Dragostea curată. Mândria soluţiilor ştiinţifice apare în fel şi chip cu trufie şi aroganţă la fiecare neputinţă care-l bagă în sperieţi pe om, şi atunci el se leapădă şi primeşte şi se învoieşte şi săvârşeşte păcatul, trăirea cea rea şi uitarea iar apoi intră în păcatul neumilinţei şi apoi în păcatul trufiei cu judecarea altora şi aruncarea vinei pe alţii, şi gata, se împietreşte de plăcerile răutăţii şi de poftele lăcomiei şi vicleniei şi nu mai scapă niciodată din ' bucuria' de răul altuia şi al lui, rămâne neschimbat în starea asta până ce moare în păcatele sale... Vai de el săracul om înşelat şi păcălit şi plin de minciuna măririi de sine.

Deci tentaţia trădării şi auto-coruperii e foarte mare şi deseori omul scapă din lac căzând direct în puţ, neştiind că puţul respectiv e otrăvit şi înveninat şi plin de păcură şi dulci spurcăciuni ascunse şi neluate în seamă căci tocmai de aia atâta amar de gLume bea din el părîndu-li-se că le place foarte mult... toată omenirea cu miliardele ei... de creştini.

Nu vă lăsaţi păcăliţi de credulitatea cretină căci numai Domnul te scapă pe moment de vicleana scăpare pe moment născocită de satana ce locuieşte în tine.