[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Nu probabil, ci sigur n-ai avut de inchiriat vreo locuinta in viata ta.
Cand nu te confrunti cat de cat direct si personal cu o situatie morala concreta, care nu e din carti, e usor sa te inchipui intr-o postura supra-virtuoasa.

Măi Aline, fiinţă morocănoasă şi grăbit-insultătoare, tu crezi că eu trăiesc în altă lume decât în asta pe care o împărtăşesc chiar cu tine?
Crezi că e vreun om care să nu treacă prin aceleaşi situaţii morale de-a lungul vieţii ca toţi ceilalţi? Chit că forma poate fi diferită, contextul mai mult sau mai puţin diferit.

Traversarea dilemelor morale din pruncie până la maturitate este aceeaşi pentru toţi oamenii. Din acest motiv s-a şi reuşit elaborarea unor teorii ale dezvoltării stadiale a moralităţii, de aceea se şi dezbat public din vechime aceleaşi probleme ale moralei, de aceea există şi Biblia şi Coranul şi altele care se adresează, pe linie morală, tuturor oamenilor. De aceea şi Biserica.
Aşadar nu sunt străin de situaţiile morale concrete, cum le numeşti tu, oricare ar fi ele.

Singura problemă pe care se pare că nu o sesizezi tu, este că eu am ales şi aleg diferit de tine în faţa unor dileme morale. Prin unele cestiuni se pare că avem alegeri comune, în altele diferite şi chiar opuse. Poţi să accepţi aceasta?
Şi nu cred că postura mea e supra-virtuoasă. Pur şi simplu aşa am înţeles să răspund la întrebarea Pelerinului şi aşa mă şi comport în general în viaţa mea concretă. Aşa am fost educat de părinţii mei, aşa m-am autoeducat singur în contactul cu viaţa. Aşa m-o învăţat Biserica sau, poate mai aproape de adevăr, aşa o priceput mintea asta proastă a me şi inima câinoasă.

Cât priveşte închirierea, desigur că am şi închiriat, de-a lungul vieţii, diverse lucruri inclusiv imobiliare. Ca fapt divers, în studenţie am lucrat o vreme ca agent imobiliar, închiriind şi vânzînd, ce-i drept, proprietăţile altora. Însă am intrat prin această aventură din tinereţe într-un contact mai amplu cu problema afacerilor imobiliare.

Iar în prezent, vei râde sau nu, tocmai am de închiriat o locuinţă, casă şi teren. Eu cer 200 Euro lunar, 3 luni anticipat, adică juma de preţ raportat la piaţa locului. Dacă nu crezi, vino şi vezi!....:)
Ce zici, batem palma?

P.S. Am locuit cu chirie aproape toată viaţa, de când trăiesc în Bucureşti. Vreo 15-20 de ani de experienţă tot am. Singur şi cu nevasta, chiar şi cu copiii. Ştiu oferta, ştiu ofertanţii, ştiu concret ce implică statutul de chiriaş. Am trăit atâtea... De poveste, cu haz şi cu necaz. Am avut şi proprietăţi pe mână. Una a fost vândută cu o sumă mare, mai mare decât bănuieşti. Şi am renunţat la partea mea, din motive personale.
E simplu de arătat ce s-a întâmplat pe piaţa imobiliară a Capitalei: proprietarul ăsta lacom şi puturos care e bucureşteanul, mai mult sau mai puţin getbeget, s-a întins cu nepăsare până unde i-a permis nevoia, prostia şi disperarea chiriaşului, urcînd tot mai sus preţurile, sub încurajarea interesată a agenţiilor imobiliare. Ce să fie asta? Mai întâi efectul propagandei postdecembriste care ridica în slavi simţul şi sensul proprietăţii private, profitînd de ocazie ca, în numele demascării comunismului, să umfle buzunarele nesimţiţilor. Lăcomie, iubire de aproapele (mă refer la buric şi ce-i prin preajma lui) şi alte tare. Dacă eu le arăt şi spun că-i naşpa, tu mă numeşti supra-virtuos? Mulţumesc frumos frate, nu mă aşteptam la aşa epitet, m-aş fi mulţumit cu o apreciere mult mai modestă, de genul "nu greşeşti prea mult".