Ioane,citind cele scrise de tine mai sus m-a bantuit iarasi un gand cu privire la care ma chinui de ceva vreme sa-l arunc in uitare.Mi-am dorit sa scriu un articol,o denumire improprie,cu titlul ,,Un evreu pe nume Isus".Desi titlul poate scandaliza la prima vedere el ascunde intentia articolului.Cum l-au perceput evreii pe Isus,conationalul lor, si invatatura Sa,unde si de ce au esuat sa-L primeasca,cum au inteles ei de fapt cele spuse de EL in contextul lor iudaic,ce anume i-a tulburat si infuriat,cum de treceau atat de repede de la admiratie la adversitate,ce anume din trecutul lor le-a fost precum o piatra de moara,ucigandu-le prezentul acelor clipe,impietrindu-i si facandu-i sa rateze cel mai maret moment din istoria lor si a lumii,pe care,daca l-ar fi inteles,ar fi schimbat totul.A fost oare inevitabil esescul lor,este doar al lor sau cumva germenii lor s-au risipit prin istorie,supravietuind.A curs multa cerneala pe aceasta tema,s-a facut afirmatii simpliste sau profunde, si nu am pretentia ca as spune eu ceva nou dar pe masura ce caut,pe masura ce trecutul lor si al povestii lor se descopera,o imagine cutremuratoare incepe sa prinda contur.Ce este si mai cutremurator este ca povestea erorilor lor nu s-a sfarsit,a supravietuit parca ca o dovada cu privire la cat de putin suntem diferiti de ei,multi,foarte multi dintre noi,cu tot cu convingerile noastre religioase.Ce le-a cerut EL de fapt lor,ce anume din invatatura Sa nu au putut trai si de ce.

Citind cele scrise de tine mi-au revenit in minte ganduri care m-au bantuit si pe mine pe masura ce calatoream din ce in ce mai adanc pe urmele esecului lor in raport de Fiul Omului.Ciudat,sa-mi ierti bizara confesiune,bat campii ca de obicei,cum fara sa vrem sau sa stim,undeva in noi simtim cateodata aceleasi lucruri,fara sa stim poate de ce le simtim si de unde vin ele.Numai bine Ioane.