Citat:
În prealabil postat de Ekaterina
Tu nu ai fi putut sa-i spui profesoarei ca nu este crestineste, dar constiinta ei, da. Daca era si ea mama, se putea gandi ca daca muncesti inseamna ca nu stai prea bine cu banii si ca esti nevoita sa te imparti in atatea parti (scoala, munca, meditatii). Omul nu este obligat sa fie generos, nobil, altruist, dar poate sa fie (daca vrea).
Am avut in trecut o colaborare cu o doamna profesoara de romana, o persoana cu totul deosebita de la care am invatat mult. Dansa era diriginta la o clasa si ne-am intalnit (cu ea si cu copiii) sa mergem impreuna la o activitate culturala. Venise de acasa cu cozonac si cutit si le impartea elevilor cozonac. Imi spunea ca o sa vad si eu cand o sa fiu mama, o sa am alta intelegere fata de elevi, ei ii pasa si daca acesti copii stau nemancati (erau dupa ore). M-a impresionat mult gestul, am vazut in el multa dragoste si bunatate.
|
Chiar daca nu aveam decat 18 ani,nu am putut decat s-o compatimesc si pe aceasta profesoara.
Singura,proaspat divortata,cu un salariu de profesor,abia isi putea purta de grija.
Mi-a dat de inteles de multe ori ca meditatiile nu sunt o alegere,fiind fortata ca timpul liber sa si-l petreaca tot cu lectii si elevi.
Eu ii ocupam dupa-amiaza de sambata si alte seri din saptamana,ajungeam acasa si la 11 noaptea.
Imi este foarte clar si acum ca daca ar fi avut un venit mai solid nu-si mai ocupa timpul liber cu noi.
Amandoua eram de compatimit.Nu exista nimeni invingator in situatia asta,amandoua pierdeam ceva-eu banii,dansa timpul,amandoua castigam ceva eu -cunostiintele,dansa-banii.
Toate aceste lectii dure mi-au fost foarte folositoare pentru a deveni o persoana responsabila si matura,adica exact opusul persoanelor imature si iresponsabile care nu-si pot purta de grija.