Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Excelenta observatie Mihai,ai mare dreptate cu cat ne-am gandi mai mult la acest aspect cu atat alte perspective uimitoare apar in lumina observatiei.Iti spun sincer ca am ajuns la concluzia ca este imposibil intr-o viata de om sa epuizezi invatatura sau intelegerea persoanei Sale,cu trairea Sa,totul unindu-se undeva in theosis-ul mentionat de tine.Gustaf Dalman spunea ca pentru Hristos ,,Imparatia lui Dumnezeu" era divina putere care din acel moment inainte ducea reinoirea lumii inainte,si lumea reinoita tainic alaturi de ea simultan,in care oamenii vor intra intr-o zi dar care cumva poate fi si cunoscuta de pe acum intr-o anumita masura.Mie imi place mai mult notiunea de theosis :)
|
În varianta mea, asta sună cam așa:
O vorbă doar cu Tine
Zvârliți din noi de-o praștie câinoasă
Plutim savant ca paiele sub coasă.
Doar călători prin lună și prin stele!
Cum n-am arat pământurile mele?...
Isteț pe dinafară, cu râs larg
Pe mări de lacrimi pune-mă catarg!
Neștiutor cu totul despre mine
Mă bate azi, cu-o știre, pân la … Tine!