Sau poate așa:
ANTIMINUNE
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Doar ochii Tăi, icoană, trec un zâmbet
Care mă-îmbie, iată, cu nou umblet.
Ca iarăși să Te beau, să Te mănânc…
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Un nor de muște negre-Ți pișcă fruntea.
Cu pas ușor în moarte Tu treci puntea
Ca să Te beau și ca să Te mănânc.
Nici un miracol, Doamne, în adânc.
Ești numai Tu, însingurat, pe Cruce.
Și te aud șoptind: „Chiar o poți duce!
Prin tine beau, acum, prin tine mânc.”
Și e minune! Când întinzi cu mine,
Chiar Mâna Ta, prin blidurile pline...
19.04. 2013
Last edited by cezar_ioan; 20.04.2013 at 18:19:58.
|