Mă așteptam, evident, ca unii să fie scandalizați, mai ales că fiecare înțelege diferit. Dar nu e vorba de sincretism, căci nu spune că toate sunt bune, ci, mai curând, că toate sunt un pic pe dinafară.

Ceea ce înțeleg eu nu este o negare a religiei (în speță a celei creștine), ci o sesizare a faptului că Dumnezeu s-ar putea să fie dincolo de ea. Ceea ce îmi pare evident că este adevărat, religia având multe elemente limitative care țin de omenesc.

Sigur că un a-religios va înțelege că nu e nevoie de religie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, însă un creștin ortodox ar putea înțelege că trebuie să treacă, prin religie, dincolo de ea. Credința în Hristos, cea dreaptă, trebuie să fie altceva decât o simplă religie.

Amintesc cuvintele unui alt evreu – creștin profund, însă, ortodox (Nicolae Steinhardt) – care spunea că Hristos n-a venit să aducă o nouă religie, ci un mod de viață.

Ca ortodox, cred în Biserică, nu în religie.