Cred că datoria de a umple pământul ne-am cam făcut-o. Cei care aleg mânăstirea (sau sunt aleși pentru ea) o fac pentru a trăi viața cea adevărată, în har, pentru a cunoaște iubirea desăvârșită, într-o relație directă cu Dumnezeu.
În fond, singura mântuitoare este iubirea, atât pentru mirean, cât și pentru călugăr. Căci degeaba ar trăi omul creștinește în lume, făcând chiar și 20 de copii, dacă n-ar avea dragoste... nimic n-ar fi. La fel și cel care alege mânăstirea: fără să sporească în dragostea de Dumnezeu și de oameni, nimic nu este.