In faptul ca omul poate ierta si el, sau ca simti si iertarea de la el ca o despovarare, ca o vindecare, se arata ca Dumnezeu lucreaza prin omul care iarta.
"Iertarea reala a pacatului, ridicarea reala de pe constiinta a raului facut cuiva, vindecarea reala a ranii lasate de el in constiinta, e o fapta pe care numai Dumnezeu o poate face.El iti da linistea constiintei pentru veci.Si prin aceasta, iti da adevarata libertate.
In faptul ca omul poate ierta si el, sau ca simti si iertarea de la el ca o despovarare, ca o vindecare, se arata ca Dumnezeu lucreaza prin omul care iarta, ca el a devenit in adevar asemenea lui Dumnezeu, sau chipul lui Dumnezeu, avand pe Dumnezeu in sine.
In povara netrecatoare, in rana neistovita a mustrarii pentru raul savarsit candva impotriva cuiva, se arata eternitatea viitoare a omului in nefericire si valoarea eterna, sau existenta eterna a celui caruia i-ai facut rau.
Numai Dumnezeu poate scapa pe om de aceasta mustrare sau rana.Iar cel caruia i s-a gresit poate face si el aceasta numai din puterea lui Dumnezeu lucratoare in el, care are sadita aceasta iubire in el si, cu toata piedica ce-a voit sa i-o puna altul in cale, vede asigurata viata sa eterna in Dumnezeu.Dar aceasta viata eterna n-o poate avea decat din viata lui Dumnezeu, in care nu poate sa se afle decat iertand si el, ca si Dumnezeu."
(Pr.Dumitru Staniloae, nota 85 la Sf.Grigorie de Nyssa)
http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...e-b1-p1976.htm