După cum am spus, m-am referit la chemarea pe care Hristos ne-o face, de a trăi peste fire, în har. Inclusiv căsătoria creștină este o viață în care firea trebuie depășită, punând în loc harul.

Adaug: Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze este nedepășirea viețuirii firești, ratarea harului, rezistența pe care o opunem față de înviere, indiferent că suntem căsătoriți sau singuri.