Sfântul Gheorghe a fost unul din cei mai mari eroi ai creștinismului. S-a născut și a fost martirizat în anii unei groaznice persecuții, pe care a declanșat-o împotriva creștinismului un sinistru și sângeros împărat, Dioclețian. Patria natală a lui Gheorghe a fost Capadocia, o eparhie din Asia Mică, care a dat naștere la atâția sfinți și mucenici. Tatăl lui, când Gheorghe era încă mic copil, a fost arestat, a mărturisit pe Hristos și a fost martirizat. Gheorghe a fost un copil de mucenic. Mama lui văduvă, femeie evlavioasă, îl lua pe micul Gheorghe și-l ducea deseori la mormântul tatălui său mucenic. Și acolo, deasupra mormântului, îngenunchiați amândoi, se rugau lui Dumnezeu. Gheorghe, din frageda lui vârstă, ardea de sfântul dor de a urma exemplul tatălui său și de a deveni și el mucenic al lui Hristos. Când a crescut, a slujit în armată. Era un soldat strălucit, ascultător, plin de bărbăție, fără teamă în lupte. Își iubea patria, îi izgonea pe barbarii care atacau și ardeau casele și junghiau copiii și femeile. Sfântul Gheorghe a fost un apărător al celor neputincioși. Pentru bărbăția lui a avansat repede și a ajuns la cele mai înalte funcții din armată; a devenit general.
Dar când s-a declanșat persecuția împotriva creștinilor și toți ofițerii au fost obligați să declare că nu sunt creștini și că cred în idoli, atunci Gheorghe nu a ezitat deloc să facă ceea ce se cuvenea. Nu s-a lepădat de Hristos ca ceilalți, ci a declarat că este creștin și că nicio putere din lume nu va putea să-i schimbe credința. Împăratul, când a auzit această declarație, s-a întristat mult, pentru că cel mai viteaz general al său era creștin. La început a încercat să-l convingă cu binele, i-a promis până și cele mai mari onoruri și funcții. Dar Gheorghe a respins toate propunerile și a rămas statornic și neclintit. Atunci, a început mucenicia lui; o mucenicie din cele mai groaznice. La început l-au aruncat într-o temniță întunecoasă. L-au pus apoi pe roată, care era o unealtă de schingiuire; prin cuiele ei ascuțite, roata făcea să se sfâșie carnea, să curgă sânge și omul să moară, dar Hristos prin harul Său l-a ajutat pe mucenic și acesta a învins toate durerile. Și nu doar aceasta, ci a făcut și minuni: a înviat din mormânt un mort. A ucis o fiară mare care mânca oameni, s-a dus în templul idolilor și prin rugăciunea sa a făcut de s-au dărâmat toți idolii și a făcut pe demoni să strige și să spună că unul este adevăratul Dumnezeu, Dumnezeul lui Gheorghe. Acestea par multor oameni de necrezut, dar Hristos a spus că oricine crede în El va face minuni, va călca peste scorpii și peste șerpi și va birui toată puterea vrăjmașului (Luca 10, 19).
***
Tot ce a făcut Sfântul Gheorghe nu a făcut cu puterea sa, a făcut-o prin puterea lui Hristos, Care a biruit păcatul și moartea și a înviat din morți și dăruiește putere oricărui credincios să-i biruiască și el pe vrăjmașii lui. În felul acesta, fiecare sfânt este o nouă dovadă că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Viața, chinurile mucenicești și minunile sfinților nu pot să aibă o altă explicație decât una singură: că Hristos a înviat, trăiește și împărățește și că El este Cel care dăruiește puterea și harul Său ca oamenii neputincioși și păcătoși să devină eroi și martiri.
Mii de oameni, care au urmărit mucenicia și minunile sfântului, au crezut și s-au botezat în numele lui Hristos.
Creștinii mei, nu ajunge să sărbătorim praznicul Sfântului Gheorghe. Trebuie să-l imităm și noi pe sfânt în virtuțile pe care le-a avut și mai ales în bărbăția pe care a arătat-o de-a lungul întregii sale vieți. A omorât sfântul fiara, așa cum se vede în icoana lui? Avem și noi fiara noastră, adică patimile și răutățile noastre. Cine este liber de acestea? Înainte! Să ridicăm război împotriva acestor fiare lăuntrice! Cine se războiește, acela își și învinge cu ajutorul lui Hristos patimile, acela se face un vrednic următor al Sfântului Gheorghe. Acest creștin este o dovadă că Hristos care a înviat și în zilele noastre trăiește, biruiește și triumfă.
LA MULTI ANI LA SARBATOAREA SFANTULUI GHEORGHE.
DOAMNE AJUTA!