Citat:
|
În prealabil postat de cod_gabriel
Da, dar ce inseamna "a urma dreapta credinta" nu sunt lamurit.
Textul acela al sfantului este plin de contradictii. De exemplu:
"Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare."
Ce-i aia credinta ca lucrare? Adica manifestata prin fapte? Prin faptul ca te duci la biserica? Sau prin ce?
Apoi o fraza antologica: "Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El".
Pai cum vine asta, numai prin credinta, dar prin mijlocirea tainelor?
Pai daca e prin mijlocirea tainelor, nu mai este numai prin credinta, nu?
Alt text:
"Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad."
Pai care ar fi virtutile alea bune care ne pogoara in iad?
"Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!"
Dar care sunt "faptele de credinta" si "faptele bune ale firii noatre omenesti"?
Daca faci o fapta buna a firii cu gandul ca urmezi invatatura Mantuitorului, devine fapta de credinta? Sau fapta de credinta e numai sa te rogi si sa participi la toate slujbele la care trebuie?
"Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate!"
Dar majoritatea poruncilor lui Dumnezeu, daca nu chiar toate, sunt si fapte bune ale firii. Deci nu m-am lamurit deloc.
|
Dragul meu Gabriel,
Incerc sa iti explic in lumina Scripturii.
"Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare."
Omul nu poate fi mantuit prin fapte dintr-un motiv foarte simplu. Suntem din insasi natura noastra rai...nu exista om pe pamantul acesta, care sa nu fi pacatuit macar o data in viata. Plata pacatului este moartea. Asa ca noi in neputinta noastra, prin fortele noastre proprii, am fi avut ca "rasplata" moartea. Oricine pacatuieste, este rob al pacatului. Si aici intervine harul lui Dumnezeu. Hristosul s-a pogorat in trup pe pamant... aici in nimicmicia noastra... si a trait in mijlocul nostru, dar El NU a pacatuit si a implinit astfel Legea lui Dumnezeu in El. Cel mai mare eveniment din istoria lumii (parerea mea) a fost atunci cand Hristosul a fost rastignit pe dealul Golgotei, a murit, dar a inviat a 3-a zi. Acum... multi aici spun asta ca si cum ar fi o poveste frumoasa de acum 2000 de ani, dar care nu mai are relevanta astazi. Iisus Hristosul a inviat... dar El este viu si astazi! Prin moartea si invierea Sa, lanturile, cu care ne tinea satan legati prin pacat... au fost rupte, dar in dragostea si in corectitudinea Sa, Dumnezeu lasa omului sansa de a alege... in viata la orice decizie pe care trebuie sa o iei... poti sa reduci la 2 variante... asa este si in cazul acesta. Dumnezeu te-a eliberat prin har... ai posibilitatea de a fi liber de sub tirania pacatului, dar ai voie sa alegi: 1. Vrei sa ramai legat; 2. Vrei sa fii liber. Varianta doi o poti obtine DOAR prin credinta in Iisus Hristos si in ceea ce El a infaptuit prin rastignirea, moartea si invierea Sa. Vei fi liber, daca Il vei accepta in viata ta... in inima ta...daca iti vei recunoaste inaintea Lui vina, daca iti vei recunoaste inainte Lui starea de pacat... atat timp cat esti prea "bun" si atat timp cat in viata ta "nu este pacat... si totul e bine"... acolo NU este loc pentru harul lui Dumnezeu, pentru ca prin atitudinea ta, Il respingi... dar daca Dumnezeu te face liber, atunci vei fi cu adevarat liber. Dar mare grija... sa nu confundam harul cu pacatuirea constanta... "ca doar suntem iertati si liberi, deci putem sa pacatuim nesstingheriti". Fals! Harul te impiedica, tocmai prin faptul ca e nemeritat de la a mai continua sa pacatuiesti(uitat-te daca ai timp si rabdare la ce am scris mai sus pe undeva in niste postari cu privire la har).
Deci ideea de baza este ca noi nu ne-am fi putut mantui singuri prin forte proprii si prin fapte neputincioase, dar vestea buna a Evangheliei este ca, ce noi nu am putut face, a facut Dumnezeu pentru noi, DAR trebuie sa credem. Credinta adevarata este cea vie... adica, ce am incercat sa iti spun si in alt context: daca ai cu adevarat credinta, faptele bune te vor caracteriza automat. Este o chestiune ce deriva natural din credinta autentica. Mersul la biserica nu e fapta buna, asa cum nimi mersul la biblioteca nu e. Mersul la biserica este (sper pentru toti), dorinta de a fi in partasie cu altii... si de a aduce Domnului inchinare. Viata de credinta e mult, mult mai mult decat mersul duminica la biserica. Nu cred ca e om, care sa nu stie ce inseamna fapta buna... toti stim, toti avem capacitatea de a distinge intre bine si rau :D. Faptele bune ale firii, cum sunt numite aici, sunt cele pe care noi le-am desemna ca bune, dar din cauza faptului ca nu sunt un rezultat al credintei, ci sunt semanate din firea pamanteasca, nu au nici o valoare in fata lui Dumnezeu.:)
La fraza cu Tainele nu ma bag... iar ma anatemizeaza Nicolae, asa ca il las pe el sa o faca. :D
Orice om caracterizat de virtuti bune... ca sa spun altfel.. orice om moral, poate ajunge in iad oricat de bun ar fi el dragutul.:D Asta e afirmatia atat de transanta a crestinismului: doar cei ce primesc pe Rascumparator, vor fi salvati. Oamenii morali (adica cu atribute morale pozitive), dar care nu au credinta, vor ajunge in iad.
Sper ca te-am lamurit macar putin... daca mai ai inca nedumeriri, poti sa intrebi si daca Domnul va ingadui, iti voi raspunde.:)
Multa pace si multa binecuvantare!:)