Citat:
În prealabil postat de AlinB
Stii, de ceva ani incoace incep sa cred ca o mare parte din problemele noastre sociale se datoreaza exact genul de mentalitate enuntata de tine mai sus.
Mentalitate care vine din trecutul de nu-asa-vesela-amintire, cand Statul iti dadea asigurari ca poti sa dormi linistit, el gandeste si face si drege pentru tine.
Tu sa stai linistit in rand, sa faci ceea ce ti se spune, sa parcurgi un anumit traseu si el o sa aiba grija sa ai un acoperis si o farfurie de mancare, binenteles cu alte interdictii de rigoare (politica, religie).
|
Mi se pare că cei mai mulți dintre noi avem (încă) nevoie de o mamă la sânul căreia să mai sugem, care să ne mângâie, să ne poarte de grijă. Pe vremea comunismului Statul a încercat să joace rolul ăsta, iar când „a murit”, am rămas un popor de orfani. Așa se explică nostalgia după „cât de bine era înainte”.
Din nevoia asta, unii au început să caute, să asculte și să descopere Biserica, înțelegând că cea care a murit era vitregă și că abia acum s-au întors la sânul mamei bune, de la care sugem laptele adevărat, dătător de viață adevărată.
Iar mama asta adevărată nu prea ne cocoloșește, ne ajută când suntem la pământ, însă în privința traiului în lume ne învață să creștem, să fim responsabili, să ne maturizăm. Ne lasă să cunoaștem și asprimea vieții, căci ne este de folos.
În cele duhovnicești, însă, nu ne refuză niciodată, oricât de copii ne-am dovedi: mereu ne iartă, mereu ne mângâie, mereu ne hrănește, doar-doar om învia.