[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIA

Teritoriul

-I-

O familie nu poate exista fără un cămin.
Un Popor nu poate exista fără o Patrie, fără un teritoriu.

Teritoriul e esenţial.
Trăim din produsele lui şi-i asimilăm intim elementele materiale care intră în compoziţia corpului nostru.
Suntem plămădiţi din Pământul Patriei.

-II-

Teritoriului îi datorăm valorile noastre materiale.
Agricultura şi industria folosesc resursele solului şi subsolului.

Avem puţine lucruri din trecut.
Cea mai mare parte a obiectelor de preţ, a palatelor a dispărut fără urmă.
Cele mai multe cetăţi au ajuns ruine.
Dar Pământul a rămas.
Pământul e cea mai sigură bogăţie.
Pământul trebuie apărat chiar şi cu preţul vieţii.

Fără un teritoriu am rătăci de colo colo pentru a ne asigura existenţa.
Nu am putea realiza nimic.
Nu am putea să ne îmbunătăţim nivelul de trai.
Nomazii nu şi-au depăşit condiţia, nu au evoluat.

-III-

Patria stabileşte între noi o comunitate de gusturi, de credinţă, de obiceiuri şi de activitate practică.
Dar legătura prin care Patria ne uneşte e mai mult decât atât.
Ne iubim Pământul ca pe un prieten credincios, ca pe un relicvariu ce cuprinde toate emoţiile noastre.
Nu e pentru noi un Pământ obişnuit.
Imaginea sa o purtăm în suflet pentru că pe el trăim şi pentru că în el ne sunt îngropaţi morţii.
Pământul e teatrul istoriei noastre, e moşia comună crescută şi apărată de strămoşi care au
udat-o cu sudoare, cu sânge şi cu lacrimi.

Statul

Patria singură nu poate exista.
Are nevoie de Stat.

Statul trebuie să fie puternic.
Statul e instrumentul prin intermediul căruia ne apărăm Patria, viaţa şi identitatea.

Putem fi liberi doar dacă Statul e liber.
Principalul drept al omului e suveranitatea naţională.

Istoria

O altă condiţie a existenţei Patriei e continuitatea în timp, istoria.
Cunoaşterea şi respectarea trecutului sunt deosebit de importante.
Prin cunoaşterea trecutului ne identificăm cu strămoşii şi cu urmaşii.
Trecutul îi dă Patriei o fizionomie proprie, o psihologie colectivă, o stare sufletească, o conştiinţă naţională şi prin aceasta îi asigură unitatea.
Fondul comun de amintiri, de tradiţii, de credinţă face ca Patria să fie solidă.

Patria şi noi

Patria ne influenţează comportamentul.
Ea ne determină să fim altruişti, să punem interesul general mai presus de interesul propriu şi să respectăm legile.
Prin intermediul Patriei învăţăm să trăim împreună.

Patria dă legăturilor de solidaritate o mare forţă.
Locuirea în Patrie ne apropie şi ne face dependenţi unii de alţii.
Astfel distincţia dintre interesul personal şi interesul comun dispare.

Patria contribuie şi la perfecţionarea inteligenţei noastre.
Legătura cu un mediu fix ne determină inteligenţa să se raporteze la realitate, o impiedică să divagheze.
Devenim astfel mai morali, mai ordonaţi, mai cumpătaţi, mai prevăzători, mai puţin sugestionabili de sofisme periculoase.
Bunul simţ şi filozofia practică a ţăranilor noştri sunt o dovadă în acest sens.

Perenitatea Patriei

Patriile nu vor înceta niciodată să existe.
Să concepi contrariul e o aberaţie.
Patriile susţin omenirea şi civilizaţia.

Patria e o parte a omenirii.
Cine nu iubeşte Patria nu iubeşte nici omenirea.
Fără iubirea de Patrie iubirea pentru omenire e suspectă.

Idea de Patrie e factorul dinamizant al lumii.
Nicio altă idee nu realizează o mai mare unitate a inimilor, a inteligenţelor şi a ţelurilor.

Dordea Cosmin