@Nastya - foarte interesant articolul despre scrisoarea aceea.
Pacat ca ea nu mai exista integrala, ca asa spicuita si comentata este mai greu de urmarit.
Pe site-ul citat de tine macar se face diferenta intre citat si comentarii prin culoare.
Tu nu spui insa parerea ta cu privire la acest subiect si de asta raspunsul este cam greu de priceput. Eu deduc ca tu lasi la alegere desimea impartasaniei.
N-am inteles de ce te-a intristat articolul lui Adrian Cocosila. Faptul ca ii critica pe preoti?
Nu e vorba ca ii critic, el mai degraba a vrut sa evidentieze cele doua opinii generale d eprin biserici.
Si eu cred ca opiniile acestea contradictorii vin de la o lipsa de informatii si intelegere.
Uite in scridsoarea cealalta sunt date niste elemente care nu stiu cat de cunoscut sunt: faptul ca pe atunci (acum 2000 ani) nu se postea, sau postul avea alta semnificatie, nu ca cea din ziua de azi. Ca nu scrie nicaieri de postul care exista azi (40 zile sau in ce fel, cand, la ce ore, cu ce alimente).
Se spune acolo ca Sfintii Apostoli posteau, dar asta pentru ca ei in general mancau foarte modest. Doar mancau laolalta cu Invataorul lor (Iisus) si erau mereu pe drum si in saracie. Cam viata monahilor de azi.
Eu sunt de acord cu ce scrie acolo, daca am inteles bine (repet este pacat ca nu este textul scrisorii integral).
Concluzia este ca trebuie gasit un drum, o cale de mijloc, prin care sa putem sa ne apropiem mai mult, dar cu respect de Sangele si Trupul Domnului. Nu extreme.
"3. Pozitia echilibrata a Patriarhului Filotei poate sa aduca o lumina în mult disputata discutie ce se continua înca pâna în zilele noastre, între teologi si duhovnici, în jurul desei sau rarei împartasiri. Împartasirea euharistica este o necesitate pentru toti credinciosii, monahi si laici, necesitate care decurge din însasi fiinta si rostul tainei Cuminecaturii, dar ea nu se poate impune si da oricui, fara nici o conditie, lucru care se uita de obicei de cei ce insista exclusiv pe împartasirea fizica.
Sfaturile date în final de Patriarhul Filotei manifesta o deschidere generoasa. Teoretic ele sunt corecte si practic realizabile mai mult în mânastiri, unde sunt mai putini vietuitori si unde duhovnicii îi pot pregati pe toti prin Taina Marturisirii, decât în parohiile mari, unde datorita numarului mare de credinciosi, practic este aproape imposibila pregatirea acestora prin Taina Marturisirii în vederea împartasirii lor duminica de duminica. Dar si aici se poate începe – si e de dorit – cu grupuri mai mici de credinciosi care sa fie pregatiti pe rând pentru împartasire în fiecare duminica. Problema este foarte importanta si vom mai reveni asupra ei."
Cu litere italice sunt spusele patriarhului, bolduite sunt comentariile.
Epistola aceasta a fost trimisa parintilor sinaiti, care se împartisera în doua tabere. Una socotea nu numai ca e permisa deasa Împartasanie, dar ca e obligatorie. Si aducea marturie canoanele 18 si 19 apostolice si ca mai înainte, Sfânta Împartasanie nu impunea postul, fiindca crestinii din primele veacuri nu posteau, dar nici canoanele Sfintilor Apostoli si ale Sfintelor Sinoade Ecumenice nu se refera la post înainte de Sfânta Împartasanie. Cealalta tabara socotea ca, pentru a se împartasi cineva, trebuie sa treaca cel putin 40 de zile de la ziua în care s-a împartasit pentru a se putea împartasi iarasi, deoarece nu e vrednic, si ca înainte de Sfânta Împartasanie crestinul trebuie sa posteasca trei zile. Aduc si ei marturie obiceiul Bisericii care, vazând ca multi dintre crestini se apropie de Taina Sfintei Împartasanii fara nici o pregatire si curatire prealabila, fara o metanoia si marturisire sincera si curata, fara teama, credinta si dragoste de Dumnezeu, recomanda crestinilor sa se înfrâneze câteva zile, pentru a se putea sa se reculeaga, sa-si dea seama si sa cugete la pacatele lor, sa le paraseasca prin baia pocaintei si a marturisirii, ca si prin postul dupa putere, pentru ca postul curat, care se face în cunostinta si discernamânt, cere de la om teama, smerenie, strapungerea inimii si plânsul aducator de bucurie, lacrimi care purifica si curata sufletul omului de orice pângarire.
Iata ce mai spune despre deasa impartasanie:
"Spuneti adevarul ca împartasania deasa este impusa de canoane si ca crestinii din timpurile apostolice se împartaseau la fiecare Liturghie, dar trebuie sa spuneti si ceea ce Sfântul Apostol Pavel, gura lui Hristos, zice: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, manânca si bea siesi osânda, ca unul care nesocoteste Trupul Domnului” (I Co 11, 28-29). Daca vreti sa va împartasiti des, ca Sfintii Apostoli si primii crestini, trebuie sa se cerceteze fiecare pe sine si sa va gânditi bine daca sunteti si voi ca Sfintii Apostoli, daca sunteti la masura virtutilor Sfintilor Apostoli si a primilor crestini."
Mai cititi si voi din link si vedeti cum se facea inainte...
http://www.calauzaortodoxa.ro/credin...-impartasanie/