Doamnei (Sophia)

E bine ca ati propus ca tema de topic articolul „Ce este prea mult strica?” si eu va multumesc pentru asta. De mai bine de 15 ani aceasta dilema: sa ne impartasim des sau sa ne impartasim rar, pare sa fie un subiect de prima pagina. Sunt multe discutat si multe de inteles. Eu am vreo doua pagini de link-uri despre spovedanie si impartasanie.
Dar cred ca trebuie sa facem totul cu intelepciune, "cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste''ca atunci cand vrem sa ne apropiem de Sfintele Taine.

De ce m-a intristat articolul domnului Adrian Cocosila?
Pentru ca refuz sa cred ca duhovnicii români sunt “Cerberi ai Sfantului Potir”. Daca acceptam acest gand si chiar il promovam, il propovaduim, inseamna ca refuzam sa vedem realitatea, inseamna ca sute si sute de ani de crestinism românesc s-au scurs inutil. Si pierdem toti: si duhovnicii si fiii lor duhovnicesti.


Eu nu stiu daca sunt preoti care sa refuze sa-i impartasesca des pe credinciosi si mai ales preoti care sa refuze sa-i spovedeasca pe credinciosi de cate ori simt nevoia sa o faca.
Nu cred ca preotii ar merge pe ideea "ce este prea mult strica". Stiu insa cu siguranta ca, de multe ori parintele nostru ne-a spus, cu diverse prilejuri, ca Impartasirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine inseamna foc.

Si mai ales, nu cred ca aici poti sa aplici niste reguli cu strictete, la fel ca atunci cand faci o reactie chimica sau ca atunci cand prepari un medicament.
Nici cand faci o prajitura, dupa o reteta, nu poti sa o respecti cu strictete; de ex. la cozonac, daca ouale sunt mai mari, cantitatea de lapte pe care o folosesti scade/1 kg. de faina; daca ouale sunt mai mici, atunci canitatea de lapte creste. DECI: daca la un cozonac, nu poti sa aplici niste reguli fixe, cum s-o faci la un om!

Nu cred ca e bine sa ne impartasim in fiecare duminica. Am auzit pe la mai multe biserici ca se practica deja acest sistem. Mi se pare o inventie care nu ajuta la imbunatatirea starii de sanatate duhovniceasca a neamului nostru.
Nu vad si n-am vazut că noi, crestinii ortodocsi români, am fi mai buni, mai toleranti, mai intelepti, mai crestini in ultimii 15-20 de ani, de cand s-a dat liber la idei de genul: sa ne impartasim mai des.

Si nu vad ca s-a imbunatatit aceeasi stare de duhovnicie nici de cand manastirile au ajuns puncte de atractie turistica( desi rostul lor este altul) si de cand a crescut simtitor numarul bisericilor sau de cand, din pacate, oficiali din partea Patriarhiei Române dau declaratii rasunatoare despre numarul mare de pelerini care se inchina la Sfintele Moaste in zilele de Hram (Sf. Paraschieva, Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi, Sf. Mare Mucenic Mina, Sf. Nectarie etc.) sau despre veniturile obtinute cu aceste prilejuri.

Asta nu inseamna ca e rau ca avem biserici multe; sa dea Dumnezeu sa fie atatea biserici cat sa ne adune pe toti si sa fie prilej de credinta adevarata, de rugaciune si inchinare adevarata; sa ne ajute Dumnezeu sa fim pregatiti cu credinta si iubire de Dumnezeu si de aproapele, ca la a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos Pamantul sa fie un Rai, indeplinind cuvantul Domnului din Rugaciunea Domneasca Tatal Nostru” Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant”.