[sophia]

@ Nastya

Pui in citatele si comentariile tale aici mai multe probleme si am sa-ti raspund putin la ele:

1. Ce ne impiedica sa fim mai buni, sa nu facem aia si aia si etc.?
Pai firea noastra umana. Sigur multi dintre noi sunt mai buni, se straduie si chiar reusesc sa nu faca multe pacate. Dar tot mai scapa unele, fara sa vrem sau sa stim. Pur si simplu nu suntem dumnezei!

De aceea spovedania si impartasania trebuie sa fie foarte apropiate una de alat ca timp.

2. Ce ne impiedica sa ne ducem sa ne impartasim mai des?
Monahii pot. Preotii de mir si mirenii nu pot asa des din motivul ...postului.
Trebuie sa nu uitam ca noi mirenii, inclusiv preotii de mir suntem oameni casatoriti, cu anumite obligatii familiale.

Cele doua grupuri care sustin desimea mai mare sau mai mica a impartasaniei se bazeaza in primul rand pe pregatire.
Unii (monahii, cum este si parintele Cleopa) cere post mai aspru: 3 zile inainte, 3 dupa si mai nu stiu. Inclusiv postul trupesc. Si atunci ajungi sa trebuiasca sa alegi intre familie si Dumnezeu. Ceea ce nu este corect si de fapt nici Dumnezeu nu o cere.

Plus ca fiecare are puterea lui de a tine postul alimentar.
Aici apare diferenta.

Preotii nu interzic impartasania, decat in cazuri de pacate grave. Dar fiecare are cerinte mai mari sau mai mici.
Asta este singura problema cu preotii.

Mie mi se pare ca aceasta controversa vine si de la intelegerea diferita a scripturilor si de la neputinta de a gasi solutii unitare.

Trebuie sa ne punem cu totii, inclusiv preotii nostrii anumite intrebari:

a. Pentru ce ne impartasim? Ce ne asteptam/imaginam sa obtinem prin asta?
b. In ce masura trebuie sa ne pregatim?
c. In ce masura putem sa ne pregatim (sanatate, familie, munca, etc.)
d. Cum ne consideram noi insine de pregatiti? (scrie in linkul dat de tine ca noi ne putem impartasi des numai daca ne consideram ca suntem ca sfintii apostoli de acum 2000 ani).

Sunt preoti care spun ca postul (de mancare) nu este important, totul este sa nu faci alte pacate.

Sunt altii care spun ca trebuie post atata si atata (vezi par. Cleopa).

Cum scria si in linkul tau, este si greu sa-i aduci pe toti sa se impartaseasca des, cu pregatirea necesara. Cati enoriasi sunt intr-o parohie (din cei care vin regulat la biserica)? Si cat trebuie sa spovedeasca atunci un preot

Inseamna de fapt ca la fiecare liturghie trebuie spovediti toti, ceea ce inseamna ore intregi.
Si trebuie sa le faci un anume regim de viata, sau...nu le ceri postul. Ca daca trebuie sa stai sa vezi cat si ce poate fiecare...iarasi este foarte greu.
Unii sunt bolnavi, cu diverse diagnostice si pot sa manance numai anumite alimente, sau nu se pot lipsi de de altele.
Altii au munca multa, sau au familii.
Sunt femei gravide, lauze, copii mici.

Sunt atatea lucruri de care trebuie tinut cont. Ce sa faca un preot mai intai si cum sa-i pregateasca pe toti.

De asta spun ca ar fi bine sa se puna in balanta: care este scopul nostru? Ce vrem cum impartasania? Vrem sa respecatm cu adevarat pe Iisus? Atunci fiecare o face numai atunci cand poate sa fie bine pregatit.
Vrem sa ne impartasim toti des, atunci asiguram accesul. Oprim numai pe cei cu pacate mari. Cum facem asta? Se duc ei insisi si spun la preot, sau se retin ei insisi.

In alt fel nu stiu cum s-ar putea face.

4. Modernizarea bisericii - in linkul tau scrie sa nu ne intoarcem (sau ca nu ne putem intoarce la oamenii de acum 2000 ani) caci sunt niste diferente duhovnicesti. O spune un om al bisericii!
Anumite lucruri totusi s-au mai schimbat in timp totusi, oricat ar sustine unii ca biserica nu se schimba, nu se modernizeaza. Omul se schimba, viata, conditiile. Este un proces independent de vointa noastra si biserica nu se afla in afara lumii si a societatii.