Totodata, astfel de programe de control al populației au funcționat la fel de bine și in Statele Unite. In anii 1970, mai multe state din SUA au introdus legi privind „sterilizarea obligatorie” a persoanelor care beneficiau de ajutoare pentru familii cu copii in intreținere. Autorii acestui fenomen sunt, de fapt, organizații internaționale și americane precum International Planned Parenthood Federation, Population Council, Fundația Ford, Fundația Rockefeller, Zero Population Growth, Pathfinder Fund ș.a., care, cu sume imense de bani, au influențat politici ale marilor state și au propulsat asemenea programe. Scopul lor declarat, dupa cum susține autorul, a fost acela de a „vindeca «saracia patologica»”, astfel incat sa „imbunatațeasca economia acestor națiuni, ca nu cumva «hoardele infometate din țarile sarace» sa porneasca un razboi impotriva țarilor bogate ”.
Nu mai puțin implicați in acest fenomen au fost și unii președinții americani, ca Lyndon B. Johnson, care a acceptat ca ajutoarele alimentare trimise unor țari sarace sa devina o „parghie” pentru controlul fertilitații. Iar președintele Richard Nixon a fost de acord ca masurile de control al populației sa fie o prioritate de top in programele de ajutor și bunastare pentru strainatate.
Cartea lui Matthew Connelly, care face demonstrația unor crancene dispute in jurul conceptului de control al populației, se bazeaza pe argumente bine documentate in mari arhive, ca cele ale Congresului SUA, ale ONU, ale Vaticanului, sau in arhive personale, ca cele ale familiei Rockefeller, Fundației Ford etc.
Un episod interesant din aceasta carte, cel puțin pentru cititorii romani, ar putea fi descrierea Conferinței Mondiale a Populației, din 1974, desfașurate la București. Autorul susține ca momentul a fost un mare fiasco pentru mișcarea controlului populației, un fel de „Waterloo” al acestei mișcari, aflate atunci la cote maxime. Aflam astfel ca, dupa București, Fundația Ford și IPPF au incetat sa se mai preocupe de aceste programe și au virat fondurile spre imbunatațirea „statutului femeii”. La inceputul anilor 1990, mai precis, dupa Conferința de la Cairo, din 1994, Connelly ne asigura ca acest fenomen a inceput sa decada, cedand locul „adevaratei planificari familiale”. De atunci, se așteapta ca alianța dintre mișcarea feminista și cea a ecologiștilor sa dea naștere „unui nou consens, mai luminat”. In acest sens, Connelly susține ca „emanciparea femeilor” și „dreptul la avort” ar putea fi ințelese ca „ultima linie de aparare a autonomiei corporale a femeilor”.
Matthew Connelly descrie și o fațeta nu tocmai noua a acestui fenomen, semnaland existența unui prim conflict intre promotorii aroganți ai conceptului controlului populației și tabara susținatorilor liberali ai contracepției, adica adepții planificarii familiale. Al doilea front al bataliei ar fi mai larg, cuprinzand aceste prime doua tabere, aliate acum impotriva grupurilorpro-life, pentru viața. Totuși, daca analizam cat de cat corect lucrurile, vedem ca lupta este profund nedreapta. Dupa cum reiese din dezvaluirile carții, aproape toate resursele financiare și logistice se afla in mainile primelor doua tabere. Iar susținatorii pro-life, promotori ai unei viziuni creștine despre viața și ai ideii de solidaritate umana, nu beneficiaza nici o susținere, de orice natura – politica, financiara, logistica –, din partea guvernelor.
Nu in ultimul rand, Asociația Provita Media – care a facut posibil ca aceasta carte sa fie tradusa și tiparita in romanește – nu este de acord cu autorul, atunci cand spune ca Biserica Catolica nu a manifestat suficienta impotrivire fața de politicile controlului populației, acuzand-o ca s-a opus și se opune in continuare contracepției. Biserica Catolica s-a aratat a fi dintotdeauna impotriva viziunii de a controla populația, prin atitudini și declarații publice, iar poziția ei a contribuit in mod substanțial la daramarea acestei viziuni in lume, in ultimii ani. Pe de alta parte, Biserica Catolica, ca și Biserica Ortodoxa, este o instituție cu totul speciala, care se bazeaza pe libertatea de conștiința a oamenilor. Oamenii opteaza cu totul personal asupra credinței și acceptarii canoanelor bisericești, iar a blama viziunile celor care alcatuiesc Biserica inseamna a atenta la libertatea lor. Cu toate aceste observații, cartea are meritele sale, aducand in discuție multe date, ideologii și acțiuni istorice incredibile despre acest razboi invizibil dus impotriva populației lumii. Publicatii © Asociatia Provita Media