[florin.oltean75]

Vise nevinovate

Planeta vuieste de suierul ascutit al pasarilor cu clont de rubin. In carnea ei apar, cand si cand, falii adanci, fisuri in real, care aduc la suprafata umbrele tenebroase din adancuri.

Vargii, aceste fiinte firave se refugiaza in opiumul unor luminite picurate prin stransoarea norilor cafenii. Respira greoi fiecare foton, fiecare stralucire venita de sus.

Placerile lor nevinovate nu sunt altceva decat efectul dulceag al veninului prelins din caninul vampiritelor-sarpe. Incolacite pe aceste trupuri fragile, care tipa prin fiecare por dupa iluzii, vampiritele le devoreaza incet si necrutator si ultimile palpairi de luciditate din inima. Nu raman in urma decat niste cochilii zdrentuite aruncate pe munti de deseuri slinoase, in timp ce ochii lor se cufunda in aceasta negura densa care erupe, cand si cand, din pantecul planetei. O nesfarsita durere le inteapa privirea, acea durere cuibarita-n vise nevinovate.