Priceputu sunt constient de faptul ca notiunile de rece,caldicel si fierbinte nu ne vor lasa sa dormim fara vise mai mult sau mai putin placute.Dupa cum spunea parca apostolul Ioan,in prima sa epistola,citez aprox,daca inima nu ne condamna cu nimic atunci avem intrare in fata lui Dumnezeu.Cat de linistita este inima fiecaruia asta nu imi voi permite sa judec eu,Dumnezeu vede in ascuns si stie.Imi aduc aminte insa ca am citit,si voi cauta unde,opinia unui analist modern care remarca opinia unui pagan din primele doua secole care sublinia cat de creduli si usor de pacalit erau crestinii de atunci.Sau ce putin asa interpreta el trairea lor,determinata poate de alte elemente decat a noastra.Noi suntem mai pragmatici,realisti si ancorati in realitate,mai chibzuiti.Avem mai mult ca cei de atunci dar si mai putin in trairea noastra,depinde de cat de sinceri suntem cu noi.Dupa cum spunea,cu tristete,Sfantul Ioan Gura de Aur inca de pe vremea lui bisericile aveau tendinta de a deveni case fata de timpurile cand casele erau biserici.Nu este ceva nou,pana si in cazul anahoretilor a existat o perioada eroica,a inceputurilor,si apoi,cu timpul lucrurile s-au mai imblanzit pe anumite aspecte.Poate ca in cele mai multe cazuri firea umana revine ca un elastic la ceva mai abordabil,poate putini pot trai pe termen lung dimensiunea impotrivirii radicale fata de lume.Poate toti regretam ce nu suntem si visam ca intr-o zi,cumva,voi fi si noi pe un picior de plai si pe o gura de rai :) In fine,sunt doar pareri personale si fara importanta,nu va enervati prea tare,bat campii.Ar fi frumos ca in loc de ziduri inalte sa construim biserici in inima noastra,nu ca sa le inlocuiasca pe cele din realitate ci pentru a implini cele doua mari porunci.