Priceputu,prietene,cand eram la Ierusalim am mers pe acele strazi pe unde spune traditia ca a mers EL spre Golgota.Nu puteam sa nu ma gandesc ca acele dale vechi de piatra sunt dalele pe unde a calcat EL, Mantuitorul. Calcam si eu pe le dar doar calcam,nu si traiam.In jurul meu,oameni asemeni mie vindeau, cumparau, radeau,se rugau,fotografiau,se iubeau sau erau tristi,singuri sau impreuna cu altii,stateau sau mancau,se nasteau sau poate mureau.Multe dintre aceste lucruri le faceau probabil si cei din acele clipe,cand EL a trecut pe langa ei,ducandu-si crucea.Lumea nu s-a oprit in loc,timpul a curs,prioritatile fiecaruia au mers si ele inainte.Si totusi EL a trait,a existat,Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului si,dupa cum spunea Isaia ,, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi”.M-am simtit groaznic de ipocrit,un alt fariseu care vorbeste despre ce nu traieste.Ce as fi facut daca ar fi stat in fata mea,cum voi sta eu in fata Lui intr-o zi,as fi putut sa mint,sa spun ca sunt ce nu sunt?Cum credeti ca va fi clipa cand veti sta in fata Lui? Credeti ca atunci vor conta toate justificarile noastre,toate scuzele noastre,toate prioritatile si tot ce este,in realitate,mai important pentru noi decat EL?Eu sunt un las pentru ca in momentul cand cineva ca EL,fara de pacat,Fiul intrupat,EL prin care toate s-au facut,a murit efectiv pentru mine,a suferit si a murit,nu a mimat si nu a dat nimic la o parte din tot ce eu as fi aruncat cu oroarea lasitatii, fata de un asemenea Mantuitor eu ramin rece sau poate,cu generozitate, il strecor si pe EL pe undeva prin viata mea. Frate,prietene, intelegi ce spun,chiar cu patima? Este ceva mai important decat EL si tot ce a spus EL si a trait EL,tot ce trebuie sa facem,exista o ratiune pentru noi,pentru existenta noastra,in afara de asta? Exista vreun pret de care ar trebui sa fugim pentru a-l afla pe EL,cum spunea Andrei lui Petru(Noi l-am gasit pe Mesia)si Filip lui Natanael(Vino si vezi!).

Am momente de antipatie teribila la adresa mea, poate parea o angoasa ce nu ar trebui aruncata in public dar nu prea ma intereseaza deloc asta,sunt obosit sa fiu un ipocrit si fata de mine si fata de EL.Se apropie Floriile,cand EL, un tanar cu ochii in lacrimi,intra calare pe un magarus in Ierusalim.Ce a simtit oare EL in acele clipe,cand vedea cat de multi erau langa EL si stia ca totusi va ramine singur,cand vedea cum il aclama si cu toate acesta stia ca il vor vinde sau parasi,cand le vedea entuziasmul si stia ca vor veni clipele singuratice de agonie,cu lepadare in jurul Sau?EL,care nu avea nimic in lumea asta si care nu facuse nici un rau nimanui ci doar bine,EL care a dat totul,urma sa suporte tot raul din lume,toata parasirea,toata singuratatea, lepadarea si in final moartea.Ma urmaresc cuvintele lui Holtzmann:

,,In timp ce cursul vietii lui Isus se repezea spre tragicul ei final, un final ce fusese prevazut si vestit de Isus insusi,cu o claritate din ce in ce mai mare,ca singurul posibil sfarsit dar si ca singurul demn de EL,si care era necesar intrucat fusese decis de insusi sfatul lui Dumnezeu,ura fariseilor si indiferenta oamenilor nu lasat,incat de la inceput,nici o alta posibilitate.Iar acesta ura nu putea fi adusa la deplinatatea ei decat de durerea cu care Hristos a demascat tot ceea ce aceasta ura avea la temelia ei:inimi lipsite de iubire,o moralitate decazuta,o ipocrita aroganta si o laudaroasa expunere a unor virtuti false. Intre asemenea oponenti de neimpacat era cert ca ruptura va deveni in curand ireparabila.Era lesne de prevazut ca, inca din Galilea,doar o mica minoritate l-ar fi insotit in fata pericolului unei asemenea rupturi.Un singur lucru ar fi putut devia sentinta mortii care se profila inca din stadiile incipiente:o serie de demonstratii de sustinere,fara dubii,din partea multimii.Ca sa poata provoca asemenea reactii Isus ar fi trebuit,chiar si pentru moment,sa ia asupra Sa ideile populare sau sa se puna pe EL insusi in serviciul lor.Refuzul Sau de a avansa,fie si un pas,in acesta inselatoare directie,dar care dpdv lumesc ar fi fost justificata fiind poate si singura viabila pentru ei,este una dintre cauzele pentru tot ce a urmat”.

Urasc din toata fiinta mea clipele cand fac pe desteptul,pe cultul,pe traitorul,pe smeritul,pe generosul,cand mimez in mici masuri ce ar trebui sa fie viata in deplinatatea ei.In realitate nu fac decat sa mai dau o dara de vopsea falsa la idolul meu preferat,eu insumi.In fine,scuza violenta si amaraciunea,sunt doar niste ganduri aruncate intr-o mare de viata virtuala, suntem poate straini,nu inseamna nimic,cum apar asa dispar.Mi-as dori ca inainte sa plec din lumea asta pentru o clipa,o singura clipa macar, sa-L pot iubi macar putin din cat ar merita,o traire adevarata in gand si in fapta, prin care sa nu arat ca ma rusinez de EL,asa cum fac in realitate prin rodul actiunilor mele.O zi buna,am o perioada cum a avut Ioan Cezar,de tristete si revolta crancena la adresa mea,vorbesc mult si nu traiesc nimic din ce a spus EL.Asta este adevarul,nimic altceva,trebuia odata si odata sa stau in fata cu acesta realitate,nu vreau sa ma consolez cu ceva,vreau sa stau putin mai mult fata in fata cu ea, pana, poate,va incepe sa cada ce trebuie sa cada. Intrucat stiti ce a iesit la Ioan cand s-a revoltat,eu plec din timp inainte sa mai spun altceva :) Paste minunat,sus sa aveti inimile la Invierea Lui si Domnul sa va aiba in grija Sa pe toti, sa ne vedem cu bine cand va mai fi asta.