[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,In timp ce cursul vietii lui Isus se repezea spre tragicul ei final, un final ce fusese prevazut si vestit de Isus insusi,cu o claritate din ce in ce mai mare,ca singurul posibil sfarsit dar si ca singurul demn de EL,si care era necesar intrucat fusese decis de insusi sfatul lui Dumnezeu,ura fariseilor si indiferenta oamenilor nu lasat,incat de la inceput,nici o alta posibilitate.Iar acesta ura nu putea fi adusa la deplinatatea ei decat de durerea cu care Hristos a demascat tot ceea ce aceasta ura avea la temelia ei:inimi lipsite de iubire,o moralitate decazuta,o ipocrita aroganta si o laudaroasa expunere a unor virtuti false. Intre asemenea oponenti de neimpacat era cert ca ruptura va deveni in curand ireparabila.Era lesne de prevazut ca, inca din Galilea,doar o mica minoritate l-ar fi insotit in fata pericolului unei asemenea rupturi.Un singur lucru ar fi putut devia sentinta mortii care se profila inca din stadiile incipiente:o serie de demonstratii de sustinere,fara dubii,din partea multimii.Ca sa poata provoca asemenea reactii Isus ar fi trebuit,chiar si pentru moment,sa ia asupra Sa ideile populare sau sa se puna pe EL insusi in serviciul lor.Refuzul Sau de a avansa,fie si un pas,in acesta inselatoare directie,dar care dpdv lumesc ar fi fost justificata fiind poate si singura viabila pentru ei,este una dintre cauzele pentru tot ce a urmat”.

Îţi mulţumesc, Pelerinule, pentru aceste cuvinte postate.
Un discurs simplu despre asumarea Crucii fără şovăire.
Suflet curat, făr de păcat.