De ce avem nevoie de mai multe virtuți?
O înfrânare fără smerenie are în ea o nedesăvârșire, căci e împreunată cu mândrie. O hărnicie fără iubire e aspră, e rigidă. O iubire fără înfrânare nu poate fi iubire deplină, căci nu are în sine uitarea de sine a celui ce iubește.
Nici o virtute luată despărțit de celelalte nu e virtute desăvârșită. O înfrânare fără smerenie are în ea o nedesăvârșire, căci e împreunată cu mândrie. O hărnicie fără iubire e aspră, e rigidă. O iubire fără înfrânare nu poate fi iubire deplină, căci nu are în sine uitarea de sine a celui ce iubește.
Fiecare virtute se desăvârșește prin toate celelalte. Lipsind o părticică dintr-o haină frumoasă, sau având o gaură, sau un petic vechi, haina se urâțește întreagă.
Omul e un întreg. Când are o știrbitură în ființa lui, ființa întreagă se vede, se zice și se resimte ca știrbită și slăbită.
Virtuțile înaintează împreună ca o linie de bătaie. Când unele din ele lipsesc din linie, nici celelalte nu pot înainta. Un miros urât într-o combinație de mirodenii rafinate le face neplăcute pe toate.
(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 73 la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 364)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|