[florin.oltean75]

Dezgolire

Stia ca numai dezgolindu-se de reflexiile norilor purpurii care fulgerau intermitent in ungherele constiintei sale, putea sa se umple de acea putere uriasa izvorata din fiecare adiere de aurora, din fiecare particula si antiparticula.

Se purta de mult timp pe sine, ca un pietroi afundat in maruntaiele pamantului, uitat de timp. Gafaia de greutatea care-l strivea nemiloasa cu fiecare clipa strecurata pe firmamentul translucid. Vroia sa soarba cu nesat apa luminoasa de deasupra, cu bratele sale de aer… intinse ca o chemare suspendata intr-o crevasa temporala.

Era doar o dulce leganare a visului impletit cu fuioare de real. Era doar reflexia onirica incrustata pe o picatura de lava, devenita intre timp un mic diamant agatat de firul de iarba care respira cuminte la picioarele sale.

Fictiune speculativa / tusarea renuntarii si iluziei renuntarii