[Decebal]

Problema în definitiv nu este atât încadrarea plagiatului, care este aşa cum a remarcat şi Radu Preda un păcat strigător la cer, păcat de moarte, opritor de la împărăţia lui Dumnezeu (dar cui îi mai pasă în ziua de azi, chiar dintre ortodocşi, chiar dintre preoţii ortodocşi de împărăţia lui Dumnezeu?), ci mai mult este în raportul bisericarilor ortodocşi la plagiat, pentru că nu am dubii că dacă s-ar face o statistică s-ar ajunge la concluzia că cei mai mulţi plagiatori în Rumânia sunt rumânii "ortodocşi". Asta cred că ar fi adevărata problemă, anume a felului în care bisericarii coexistă cu şi tolerează păcatul, fenomenul tolerat şi practicat al plagiatului mergând în paralel cu încă un fenomen al nelegiuirii sociale practicat pe scară largă de "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", anume cel al fabricilor de diplome, reţinând totuşi amendamentul că principalii susţinători şi promovatori ai acestui sistem falimentar din punct de vedere educaţional sunt inşii care s-au perindat la puterea politică în ultimii 20 de ani şi în primul rând francmasonii care sunt arhitecţii şi proteguitorii şi profitorii acestui sistem de năruire a educaţiei serioase în Rumânia, aşa încât şi rumânii să ajungă un popor de prost educaţi, ne-educaţi şi uşor de prostit şi de fraierit oricând şi la orice oră. Loviturile de moarte care se aplică sistemului educaţional prin fabricile de diplome şi prin plagiat nu sunt altceva decât elemente componente ale războiului atipic dus de duşmanii Rumâniei şi ai Ortodoxiei împotriva naţiunii şi statalităţii rumâneşti şi împotriva creştinismului răsăritean ortodox. Faptul că Radu Preda vorbeşte, şi nu cred că este nici auzit şi nici ascultat de multă lume, nici măcar de bisericari, este însă mult prea puţin; nelegiuirile sociale merg mai departe, aducând cu ele consecinţe foarte grave pe termen lung, iar în tabăra bisericarilor şade o linişte de mormânt, ca o batistă pusă pe ţambal, asta în timp ce nelegiuiţii, dintre care foarte mulţi "buni ortodocşi", frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea"), mişună şi îşi fac de cap pretutindeni.